Arhiva lunara pentru June, 2010

Eden Project sau de ce progresăm

Cam lungă pauza pe care mi-am luat-o, sper să mă ierte toţi cei care mai intră pe-aici din când în când aşteptându-se să găsească articole noi.

Am revenit cu forţe noi, mai odihnit, mai proaspăt, ca după concediu. Şi, sper eu, cu informaţii noi şi interesante.

“Eden Project”, zice titlul. Eden Project este o grădină botanică amenajată în foste cariere miniere. Este un exemplu despre ce se poate face într-un loc unde mina s-a închis. De ce s-a închis? Pentru că nu mai există resursă de exploatat.

De-aici mai aflăm încă o dată că depindem de resursele pământului şi că orice exploatare trebuie făcută în mod responsabil

“De ce progresăm?”, zice titlul. Pentru că suntem în stare să facem astfel de lucruri. Pentru că putem face orice ne propunem. Pentru că vrem o viaţă mai bună şi încercăm să ne-o oferim atât nouă, cât şi celor care vor veni după noi.

Citeste mai departe ‘Eden Project sau de ce progresăm’

11 persoane apreciază acest articol.

Yoohoo!

De azi sunt în concediu, două săptămâni. Dar poate îmi fac timp să mai postez din când în când. Sper să-mi iertaţi lipsa :) .

8 persoane apreciază acest articol.

RMGC a câştigat două avize în instanţă

În aprilie 2007, Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor a aprobat documentaţia pentru funcţionarea în siguranţă a barajelor Corna şi Cetate propuse de proiectul minier Roşia Montană.

Atunci, Ministerul Mediului nu a emis aceste avize, drept pentru care RMGC a acţionat în instanţă Ministerul. Astăzi, avem o decizie definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care dispune ca Ministerul mediului să elibereze imediat acordul de funcţionare în siguranţă a celor două baraje.

Comunicatul de presă aici.

Ce demonstrează acest lucru? Că avem un proiect solid, viabil şi care respectă cele mai înalte standarde internaţionale.

14 persoane apreciază acest articol.

Ospătarii din Sibiu sunt din alt film

Am stat trei zile la Sibiu. Am fost servit de cinci ospătari. Unul singur s-a ridicat la înălţimea oraşului fostă capitală culturală a Europei şi gazdă a celui de-al treilea festival de teatru din Europa.

La barul hotelului, servirea a fost de nota 6.

În Piaţa Mare, am fost la aceeaşi terasă de trei ori. Nu ştiu cum se numeşte, era în dreapta scenei, în spatele unui cub mare, alb, al sponsorului Ambient. Vineri după-amiaza ne-a servit Neluţu, un ospătar foarte amabil. Chiar i-a adus copilului, din partea lui, o îngheţată!. Neluţu: nota 10!

A doua zi dimineaţă, ne-am dus la aceeaşi terasă. Ne-a servit o fată botoasă şi care arăta de parcă ne făcea un favor. După ce o vreme n-a mai trecut pe la masă şi am mai vrut să comandăm ceva, am abordat o altă ospătăriţă. I-am spus că prima dată ne-a servit alta, şi a zis că-i transmite ei comanda.

Între timp, a apărut botoasa. I-a spus că am comandat la altcineva şi a zis că nu-i nimic, să-i mai spunem încă o dată ce vrem, că rezolvă ea cu colega. Am primit comanda şi a apărut o a treia individă. Ne-a certat că de ce am comandat la două colege de-ale ei, că ea a făcut de două ori aceeaşi comandă şi acum ce face cu ea. I-am explicat situaţia şi a plecat, habar n-am ce s-a întâmplat mai departe. Nota 3!

După-amiaza am venit din nou, în speranţa că dăm iar de Neluţu. N-a fost el, ci un coleg de-al său. Am fost mai mulţi de data asta, dar el şi-a dat silinţa, n-a încurcat comenzile, a întârziat doar puţin, dar a adus copiilor un platou cu căpşuni din partea casei. Nota 8!

Cel mai fain a fost însă duminică dimineaţa, în Piaţa Mică. La “Crama Sibiană” (vedeţi, ăstuia i-am reţinut numele :) ). Am cerut un 7UP, cu gheaţă şi lămâie. Am primit un 7UP. Am cerut gheaţă şi lămâie din nou. Ştiţi ce a zis chelnerul? “Ce, nu e destul de rece?”. Nota? 1, bineînţeles!

PS: Vă recomand cu căldură restaurantul la care serveşte Neluţu. Îmi pare tare rău că nu mai ştiu cum se numeşte :( . Totul a fost foarte bun, iar preţurile au fost mai mult decât decente.

12 persoane apreciază acest articol.

Nu-i reclamă, e adevărat

De un an de zile folosesc un telefon BlackBerry 8900. Cu succes, aş zice. De vreo câteva luni, am cumpărat de pe net o husă neagră de silicon.

De ce ne interesează? Ca să vedeţi că, deşi sunt tăntălău, am avut şi noroc.

Am plecat din Dumbrava Sibiului. Eu eram în spate, lângă fiul meu Horia, Raluca – soţia mea – la volan. Am ajuns în centru, pe lângă casa de Cultură, şi mi-am dat seama că nu găsesc telefonul. Am sunat de pe alt telefon; sună, dar nu-l aud. Şi-mi dau seama: îl lăsasem pe capota maşinii.

- Geez, zic către Ralu. Hai înapoi, să-l căutam.

Mergem înapoi şi refacem drumul. În prima curbă găsesc ochelarii de soare.

- Aha, deci şi ăştia erau pe capotă… Atunci trebuie şi telefonul să fie pe aproape.

Citeste mai departe ‘Nu-i reclamă, e adevărat’

12 persoane apreciază acest articol.

Wallpaper iunie 2010

De azi, eu folosesc wallpaperul de mai jos.

8 persoane apreciază acest articol.