Plec de la articolul din Adevărul apărut miercuri, care spune că mai avem rezerve de țiței pentru 14 ani şi care atrage atenţia asupra regresului rezervelor naturale, în general.
Mă voi abate puțin de la temă ca să vorbesc despre cum se întâmplă în țările dezvoltate și cum se intâmplă în România.
Explorarea geologică o fac companiile private. Statul nu riscă banii publici pe explorare. Pentru că e un risc; cheltuiești mulți bani ca să cauți ceva pe care s-ar putea să nu-l găsești. Și atunci, statul acordă licențele de explorare unor companii private. Compania privată investește câteva milioane – în unele cazuri, cum este Roșia Montană de exemplu, peste 40 de milioane de dolari! – ca să afle ce se găsește în pământ. Dacă găsește un zăcământ important/fezabil, va dori să-l exploateze. În acest caz, are drept de preempțiune pentru licența de exploatare. Dacă nu ar exista acest drept de preempțiune la explorare al celui care explorează, nu ar mai investi nimeni în explorare.
Cum se întâmplă în România? LA FEL!!! În România, avem o lege a minelor foarte bună, competitivă și comparabilă cu cea a țărilor importante în industria minieră din lume. (Ba mai mult decât atât, are o fiscalitate mare pentru industria minieră. Adică statul are beneficii mari fără să investească! Nu o spun eu, ci o spune Robert Conrad – profesor de studii politice şi economice publice la Universitatea Duke, Durham, Carolina de Nord, SUA – într-un document publicat pe site-ul fundatiei Soros Romania.) Citeste mai departe ‘Avem resurse. Cum le folosim?’
.
, despre Roşia Montană, cu cine a vrut să stea de vorbă.
Aşa că am apăsat şi eu butonul, la fiecare articol 
