Mulțumesc lui Costi Duma pentru fotografiile minunate! Bucurați-vă și voi de ele aici. Mai jos doar un preview 
.
Arhiva pentru categoria 'Comunitate'
Nu ascund că mă bucur . Timișoara (și în special sportul timișorean) au un loc special în sufletul meu.
Deci, RCM UV Timișoara a învins CSM Știința Baia Mare cu 32 – 10. Comunicatul de presă de după meci este aici. Mai jos câteva poze frumoase.
Cătălin a făcut un montaj din ce-a filmat la Roșia în august, când a fost Ghiță Mureșan. Dacă vă uitați foarte atent, o să mă vedeți și pe mine aruncând la coș. Și chiar am marcat 
.
Apărut în numărul din septembrie al revistei Albaiulianul. Îl puteți citi aici.
O poveste adevărată și frumoasă despre viața unui miner din Apuseni.
Pentru a ajunge la casa lui Avram Ancău din Dealul Capsei, trebuie să străbați o pantă de aproape 3 kilometri. Ajuns aici, însă, înţelegi de ce minerul nostru, acum la 70 de ani, e atât de mulţumit de gospodăria lui. Peisajul de aici este spectaculos, culmile munţilor se văd în zare şi nimic nu pare să atingă liniştea locului.
O puteți citi integral în Ziarul de Apuseni.
Până nu demult, pe bloguri, subiectul Roșia Montană a fost tratat cu mare delicatețe, sau deloc, de cei care susțin acest proiect. Exista un anume fel de „delict de opinie”. Ești pro Proiectul Roșia Montană, ești cumpărat de RMGC. Ești anti, ești bun, frumos, deștept, corect și cinstit.
Pe de altă parte, am văzut nenumărate postări ale unor bloguri obscure, care publică o grămadă de informații, de tot felul, unele mai năstrușnice decât altele, ca să nu zic unele mai neadevărate decât altele. Așa s-au născut legendele despre proiect, știți voi despre ce minuni e vorba.
Dar lucrurile încep să se schimbe. De puține ori mi-a fost dat să citesc un articol precum cel al lui Ștefan Murgeanu, care spune foarte clar și argumentat:
„Da, proiectul minier e soluția cea mai bună pentru Roșia Montană, pentru că e singurul care o să asigure finantarea dezvoltării zonei”.
Vă invit să citiți articolul lui Ștefan, dar și articolele lui Dan Ciulea (1,2), un moț de-al nost’, care e, însă, ceva mai dur. No, e moț, ce vreți.
Cu ocazia asta, lansez o provocare pentru bloggerii care au sentimente pozitive față de proiectul minier și șansa de dezvoltare a Roșiei Montane. Nu vă sfiiți, scrieți argumentele voastre pentru proiectul minier. Sunt la fel de importante ca cele contra. De fapt, chiar mai importante. De ce? Pentru că cele contra, de cele mai multe ori, sunt false, sau lipsite de logică și rațiune. (Voi scrie un articol și despre asta.)
Nu-i las deoparte nici pe cei care deocamdată sunt neutri.
Vine primăvara, oameni buni, și timpul frumos, haideți la Roșia să vedeți cu ochii voștri despre ce e vorba.
Cu câțiva ani în urmă, Dan Chișu a făcut un documentar despre proiectul Roșia Montană în contextul exploatării aurului la nivel mondial: ce se dorește la Roșia și cum se face în alte părți ale lumii. A ieșit un film de vreo 30 de minute, pe care el l-a numit „Un destin de Sisif”. Filmările au fost făcute la Roșia Montană și la mine de aur care folosesc aceeași tehnologie în Turcia, Noua Zeelandă, Statele Unite și Spania.
Puteți vedea mai jos prima parte a filmului.
Nu v-am spus niciodată povești din Roșia Montană. De-a lungul timpului, unele au fost deja culese, altele le poți auzi de la cei mai bătrâni. E important ca ele să rămână, de aceea istoria și folclorul oral au fost cercetate și documentate în timpul programului național ”Alburnus Maior” de cercetare a patrimoniului Roșiei Montane.
Astăzi, despre ”vâlve”. Sunt duhuri, care pot fi bune sau rele, care pot aduce bucurii sau necazuri.
Cu vâlvele astea e o explicație. Nu-s povești. Vâlvele îs niște duhuri, niște fiinte care ele au viață, da’ nu-s văzute, nu-s din lumea asta, îs din lumea spirituală, depinde de capacitatea omului; anumitor oameni li se arată, că omul respectiv are anumite calități.
De la întîlnirile cu vâlva numa’ la rele te așteptai. Și te întâlneai cu ea mai ales în zone unde or murit muncitori, acolo avea putere. Numa’ dacă te întâlneai cu Vâlva Albă era bine. Ce ți-o spus ea, sau unde ți-o arătat ea, nu aveai voie sa spui la nime’, absolut la nime’. Dacă spuneai, nu-ți mai merea bine.
Iată câteva povestioare despre ”Vâlva băii”. Sunt culese care de pe unde, îmi pare rău că mai știu sursa 
.
Un om mergea de la mină să spele minereu’. I-o apărut în cale o vâlvă mare, albă, care-i făcea semne cu un batic, să margă la ea. Omu’ ăsta nu s-o dus, că-i era frică. Poate era mai bine să margă, că poate îi arăta undeva aur. Apăi, cât o trăit, o rămas bâlbâit. Citeste mai departe ‘”Vâlvele” Roșiei Montane’
Este greu de crezut ca acum, sa spunem, 10 ani, cineva, cu exceptia pasionatilor de istorie, ar fi pomenit de Rosia Montana mai mult decat ca loc de descoperire a tripticelor, celebrele placute cerate din vremea romanilor, sau ca locatie a unor mine stravechi datand din vremea acelorasi stramosi latini. Astazi, aproape ca nu exista roman care sa nu aiba o opinie vis-a-vis de controversatul proiect minier cu capital strain care vizeaza comuna in cauza. Grija fata de Rosia Montana, de patrimoniul national si potentialul turistic al zonei, pare sa ne fi cuprins pe toti, brusc, uitand, probabil, ca acolo minele nu s-au inchis mai bine de 2000 de ani, ca raurile sunt la fel de rosii si de toxice ca si in Antichitate, ca nu exista turism si ca saracia in care se zbate mica localitate de decenii bune face ca locuintele oamenilor si centrul istoric al comunei sa arate chiar mai rau decat ruinele romane. In aceeasi ordine de idei, o intrebare retorica se ridica inevitabil… Cati dintre noi cunosc adevarul despre Rosia Montana?
Textul de mai sus este introducerea articolului ”Între a fi și a nu fi… Roșia Montană”, scris de Adrian Nicolae pe Descoperă.ro. Sper să vă placă. Este despre Roșia Montană, despre istorie, despre patrimoniu, despre minerit și despre proiectul minier Roșia Montană.
