Alți ziariști care au fost în Noua Zeelandă: Roxana Volșeniuc, Robert Turcescu, Ioan T. Morar.
Arhiva pentru categoria 'Cum se face la alţii'
A scris deja și presa românească despre asta. dacă n-ați citit încă, găsiți articolul aici.
De data asta de la ziariștii care au fost acolo.
Doru Bușcu, în Academia Cațavencu:
Rareș Bogdan, în Ziua de Cluj:
Pe măsură ce vor mai apărea articole, vi le voi semnala.
La bună citire!
Nu cred că v-am spus că același gen de exploatare și același gen de tehnologie sunt propuse și la Roșia Montană 
.
Nu uitați de prima parte, care este aici.
Și tot din Waihi, cum se explorează după aur.
Am tot scris despre mina Martha din orașul Waihi, Noua Zeelandă (aici și aici, cu referințe aici și aici). Mai jos este prima parte dintr-un film de prezentare al companiei care operează această mină.
Sper să vă placă, pentru ca să pot posta și partea a doua .
Plec de la articolul din Adevărul apărut miercuri, care spune că mai avem rezerve de țiței pentru 14 ani şi care atrage atenţia asupra regresului rezervelor naturale, în general.
Mă voi abate puțin de la temă ca să vorbesc despre cum se întâmplă în țările dezvoltate și cum se intâmplă în România.
Explorarea geologică o fac companiile private. Statul nu riscă banii publici pe explorare. Pentru că e un risc; cheltuiești mulți bani ca să cauți ceva pe care s-ar putea să nu-l găsești. Și atunci, statul acordă licențele de explorare unor companii private. Compania privată investește câteva milioane – în unele cazuri, cum este Roșia Montană de exemplu, peste 40 de milioane de dolari! – ca să afle ce se găsește în pământ. Dacă găsește un zăcământ important/fezabil, va dori să-l exploateze. În acest caz, are drept de preempțiune pentru licența de exploatare. Dacă nu ar exista acest drept de preempțiune la explorare al celui care explorează, nu ar mai investi nimeni în explorare.
Cum se întâmplă în România? LA FEL!!! În România, avem o lege a minelor foarte bună, competitivă și comparabilă cu cea a țărilor importante în industria minieră din lume. (Ba mai mult decât atât, are o fiscalitate mare pentru industria minieră. Adică statul are beneficii mari fără să investească! Nu o spun eu, ci o spune Robert Conrad – profesor de studii politice şi economice publice la Universitatea Duke, Durham, Carolina de Nord, SUA – într-un document publicat pe site-ul fundatiei Soros Romania.) Citeste mai departe ‘Avem resurse. Cum le folosim?’
Este o mină de aur construită între 2006-2009, cu primul lingou turnat în 2009. Mai jos sunt două clipuri unde vedeţi cum s-a construit mina şi cum s-a turnat primul lingou.
Lângă Waihi, Noua Zeelandă, unde este mina Martha – v-am zis de ea aici şi aici – mai este o mină. Se numeşte Golden Cross. Mă rog, a fost, pentru că acum este deja reabilitată.
1990: înainte de deschiderea minei
Pe site-ul Comisiei Europene, comisarul pentru mediu Janez Potočnik a dat o declaraţie în care spune că “interzicerea totală a cianurii în activităţile miniere nu este justificată din punctul de vedere al mediului şi al sănătăţii”. Întreaga declaraţie o găsiţi aici, pe site-ul Comisiei Europene.
Deci, deşi multă lume (în special cei care se opun proiectului Roşia Montană) anunţau o mare victorie împotriva proiectului nostru, iată că s-au înşelat şi raţiunea triumfă. “În lipsa unor tehnologii alternative mai bune, care să aibă un impact mai redus asupra mediului, o interdicţie generală a utilizării cianurii ar presupune închiderea minelor existente care operează în condiţii de siguranţă. Aceasta ar fi în detrimentul locurilor de muncă, fără a aduce o valoare adaugată pentru mediu şi sănătate”, spune Potočnik.
Pentru că declaraţia este doar în limba engleză şi maghiară pe site-ul CE, aici găsiţi textul în limba română preluat de Capital dintr-un comunicat de presă al Euromines, Asociaţia Europeană a Industriilor Miniere, Minereurilor Metalice şi Mineralelor Industriale.
