Nu cred că v-am spus că același gen de exploatare și același gen de tehnologie sunt propuse și la Roșia Montană 
.
Arhiva pentru categoria 'Cum se face la alţii'
Pagina 2 din 3
Nu uitați de prima parte, care este aici.
Și tot din Waihi, cum se explorează după aur.
Am tot scris despre mina Martha din orașul Waihi, Noua Zeelandă (aici și aici, cu referințe aici și aici). Mai jos este prima parte dintr-un film de prezentare al companiei care operează această mină.
Sper să vă placă, pentru ca să pot posta și partea a doua .
Plec de la articolul din Adevărul apărut miercuri, care spune că mai avem rezerve de țiței pentru 14 ani şi care atrage atenţia asupra regresului rezervelor naturale, în general.
Mă voi abate puțin de la temă ca să vorbesc despre cum se întâmplă în țările dezvoltate și cum se intâmplă în România.
Explorarea geologică o fac companiile private. Statul nu riscă banii publici pe explorare. Pentru că e un risc; cheltuiești mulți bani ca să cauți ceva pe care s-ar putea să nu-l găsești. Și atunci, statul acordă licențele de explorare unor companii private. Compania privată investește câteva milioane – în unele cazuri, cum este Roșia Montană de exemplu, peste 40 de milioane de dolari! – ca să afle ce se găsește în pământ. Dacă găsește un zăcământ important/fezabil, va dori să-l exploateze. În acest caz, are drept de preempțiune pentru licența de exploatare. Dacă nu ar exista acest drept de preempțiune la explorare al celui care explorează, nu ar mai investi nimeni în explorare.
Cum se întâmplă în România? LA FEL!!! În România, avem o lege a minelor foarte bună, competitivă și comparabilă cu cea a țărilor importante în industria minieră din lume. (Ba mai mult decât atât, are o fiscalitate mare pentru industria minieră. Adică statul are beneficii mari fără să investească! Nu o spun eu, ci o spune Robert Conrad – profesor de studii politice şi economice publice la Universitatea Duke, Durham, Carolina de Nord, SUA – într-un document publicat pe site-ul fundatiei Soros Romania.) Citeste mai departe ‘Avem resurse. Cum le folosim?’
Este o mină de aur construită între 2006-2009, cu primul lingou turnat în 2009. Mai jos sunt două clipuri unde vedeţi cum s-a construit mina şi cum s-a turnat primul lingou.
Lângă Waihi, Noua Zeelandă, unde este mina Martha – v-am zis de ea aici şi aici – mai este o mină. Se numeşte Golden Cross. Mă rog, a fost, pentru că acum este deja reabilitată.
1990: înainte de deschiderea minei
Pe site-ul Comisiei Europene, comisarul pentru mediu Janez Potočnik a dat o declaraţie în care spune că “interzicerea totală a cianurii în activităţile miniere nu este justificată din punctul de vedere al mediului şi al sănătăţii”. Întreaga declaraţie o găsiţi aici, pe site-ul Comisiei Europene.
Deci, deşi multă lume (în special cei care se opun proiectului Roşia Montană) anunţau o mare victorie împotriva proiectului nostru, iată că s-au înşelat şi raţiunea triumfă. “În lipsa unor tehnologii alternative mai bune, care să aibă un impact mai redus asupra mediului, o interdicţie generală a utilizării cianurii ar presupune închiderea minelor existente care operează în condiţii de siguranţă. Aceasta ar fi în detrimentul locurilor de muncă, fără a aduce o valoare adaugată pentru mediu şi sănătate”, spune Potočnik.
Pentru că declaraţia este doar în limba engleză şi maghiară pe site-ul CE, aici găsiţi textul în limba română preluat de Capital dintr-un comunicat de presă al Euromines, Asociaţia Europeană a Industriilor Miniere, Minereurilor Metalice şi Mineralelor Industriale.
Cam lungă pauza pe care mi-am luat-o, sper să mă ierte toţi cei care mai intră pe-aici din când în când aşteptându-se să găsească articole noi.
Am revenit cu forţe noi, mai odihnit, mai proaspăt, ca după concediu. Şi, sper eu, cu informaţii noi şi interesante.
“Eden Project”, zice titlul. Eden Project este o grădină botanică amenajată în foste cariere miniere. Este un exemplu despre ce se poate face într-un loc unde mina s-a închis. De ce s-a închis? Pentru că nu mai există resursă de exploatat.
De-aici mai aflăm încă o dată că depindem de resursele pământului şi că orice exploatare trebuie făcută în mod responsabil
“De ce progresăm?”, zice titlul. Pentru că suntem în stare să facem astfel de lucruri. Pentru că putem face orice ne propunem. Pentru că vrem o viaţă mai bună şi încercăm să ne-o oferim atât nouă, cât şi celor care vor veni după noi.
Pentru că mulţi vorbesc şi scriu în ultima vreme despre mineritul aurifer şi tehnologia cu cianură aferentă că se foloseşte doar în zone nepopulate, iată mai jos un exemplu.
Se numeşte mina Martha, e în oraşul Waihi, în Noua Zeelandă.
Cariera, oraşul şi iazul de decantare
În partea de sus a pozei este oceanul. În dreapta sus, este iazul de decantare, iar în stânga jos este cariera. De jur-împrejur este oraşul.
Mai multe poze aici, chiar dacă pe unele le-aţi văzut deja aici.
În urmă cu vreo câţiva ani, un fost coleg de serviciu a vizitat o mină de aur din Noua Zeelandă. Şi a venit de-acolo cu poze şi cu filme. Unul dintre filme explică formarea unui zăcământ de aur şi argint şi cum se face prospectarea şi explorarea geologică.
Exact aşa am făcut şi noi, la Roşia Montană.
