Pe VisUrât îl știți, am mai publicat ce a scris el, ba chiar e în blogroll. Aici este un articol care atinge și problema Roșiei Montane. Poate că unii îl veți considera un post dur, poate că alții nu. Cred însă că poate justifica unele dintre acțiunile din ultima vreme ale opozanților proiectului Roșia Montană.
UPDATE:
Și tot VisUrât întreabă „Tu ce aștepți de la stat?”.
L a articolul de aici, am uitat să precizez că la întâlnire au fost și bloggeri din Alba: Makavelis, Cucuruz și Marius Rusu. Între timp, a scris și Marius Rusu.
Probabil că ați citit deja pe unele bloguri că ne-am întâlnit cu bloggerii din Cluj. Probabil că ați citit deja unele articole. Eu le pun pe toate mai jos – într-o ordine oarecare – și am să fac update-uri, la nevoie.
M’au cumpărat mogulii! – Dan Ciulea
Roșia Montană – verificare – Liviu Alexa
Q&A cu RMGC – Lorand Minyo
Roșia Montană Gold Corporation - Marius Perijoc
Roșia Montană Gold Corporation și bloggerii – Tibi Fărcaș
Corporațiile față cu reacțiunea – Ștefan Teișanu
Proiectul RMGC discutat cu bloggerii – Bogdan Roşca
Bloggerii întreabă, RMGC răspunde – George Andone
RMGC și bloggerii clujeni – Gabriel Aldea
De ce RMGC și nu o companie românească? – Vasile Manu
Roșia Montană Gold Corporation față în față cu bloggerii la Cluj – Daniel Rus
Din dialog cu RMGC – Bogdan Beșliu
Roșia Montană Gold Corporation – Robin Molnar
Câteva note pe marginea întâlnirii de ieri cu cei de la RMGC – Robin Molnar
Tabloul fără ramă de la Roșia Montană – Andrei Dobra
Debate RMGC – Teodora Sevastru
Ia uite ce am găsit astăzi pe un blog, despre raportul ASE împotriva proiectului Roșia Montană. Din raport, mie îmi place mult de tot următoarea frază:
Semnatarii cer Președinției, Guvernului și Parlamentului României „să oprească acest proiect, indiferent de consecințe, deoarece nu este în interesul statului român, sa naționalizeze toate proprietățile cumpărate de RMGC la Roșia Montană și să le returneze proprietarilor, pentru refacerea comunității”.
Aici este textul de unde am luat fraza de mai sus. Trăiască Partidul Comunist Român! Trăiască naționalizarea! Jos capitalismul!
Roșia Montană - Cariera Cârnic
Am urmărit și citit articolele pe care le-au publicat diverse ziare și site-uri astăzi. Ele legau dezbaterea publică a Ministerului Mediului cu un studiu comandat de Greenpeace de la CCSB. Nu-mi place să comentez manipulările evidente de date pentru că fiecare ar trebui să poată trece de text și să analizeze în mintea lui datele.
Problema apare atunci când datele sunt prezentate distorsionat.
Priviți mai jos paragraful următor:
Întrebarea centrală a studiului a fost „Sunteți de acord cu proiectul minier de la Roșia Montană?”, iar rezultatele indică faptul că cei mai mulți dintre respondenți nu sunt de acord cu acest proiect: 38% se declară împotriva proiectului, în timp ce doar 9% sunt total de acord iar 15% sunt parțial de acord (38% nu știu sau nu au răspuns).
sursa – Greenpeace
Datele sunt prezentate tendențios, dând impresia că doar foarte-foarte puțini români susțin Proiectul Roșia Montană, când, de fapt, realitatea e un pic alta.
Așa cum un fan de-al nostru a zis pe Facebook:
- pro Proiectul Roșia Montană sunt 24% (9% total + 15% parțial)
- împotriva proiectului sunt 38% (21% total + 17% parțial)
- 38 % nu știu/nu răspund!
Parcă așa arată altfel ponderile.
Din punctul meu de vedere, cei care sunt parțial de acord sunt cei care văd proiectul ca o soluție pentru zonă și vor ca el să fie pornit, în condițiile în care respectă toate angajamentele de mediu, patrimoniu, comunitate și investiție în economia României. Nu știu în schimb care e ideea cu cei care sunt doar parțial împotrivă, poate mă ajută vreun cititor să mă lămuresc.
Dincolo de toate astea, dacă te uiți la cele două prezentări, îți dai seama foarte clar cine, ce și cum vrea să comunice. Eu doar vreau să clarific lucrurile.
Treaba e foarte clară. Pe o tabliță cerată, descoperită cu peste 200 de ani în urmă la Roșia Montană, scrie „6 februarie 131”. Deci, aceasta este cea mai veche atestare documentară a Roșiei Montane. Sau a zonei Alburnus Maior, care era o zonă cu câteva exploatări miniere aurifere din Apuseni, mai bine cunoscută încă din perioada stăpânirii Imperiului Roman ca Patrulaterul Aurifer.
Au fost unii care au considerat această dată ca ziua Roșiei Montane, drept pentru care au și sărbătorit-o. Comunitatea, reprezentată de primarul comunei, sărbătorește ziua Roșiei Montane în fiecare an de Ziua Minerului, în ultima duminică din august. Și a afirmat-o aici.
Eu dau dreptate comunității, Roșia Montană trăiește și va trăi doar datorită mineritului. Cu toate astea, am fost la „Ziua Roșiei Montane la Deva”. Mi s-a promis o vizionare de filme, o dezbatere asupra subiectului Roșia Montană, urmate de o petrecere. Abia așteptam să vă spun cum a fost, ce-am dezbătut, cum ne-am luptat cu ideile până la ziuă și ce soluții pentru Roșia Montană am găsit. Din păcate, nu prea am ce să vă spun.
Decât că se întregește din ce în ce mai mult o opoziție deloc constructivă, obtuză, nearticulată, neargumentată, irațională. Și că publicul larg începe să vadă asta.
Iată ce au scris doi bloggeri importanți din țară – VisUrât și Denisuca – despre pseudo-evenimentul de la Deva. (Vă rog aveți răbdare și vizionați și ascultați înregistrările audio și video până la capăt.) No comment!
Într-un comentariu la un articol de-al meu de pe blog, Marsal recomandă un link.
Este vorba despre exploatarea petrolului în Ecuador și modul de lucru al unor organizații ecologiste.
Articolul original, în care se vorbește și despre Roșia Montană, a apărut în Financial Post și îl găsiți tradus pe blogul lui Liviu Alexa.
Pe aceeași temă de aici, iată ce scrie Marius Ghilezan, în Observatorul Cultural.
Dacă vă place Ioan T. Morar, îl puteți citi aici. Un editorial din Ziua de Cluj.
Așa se numește un articol din Monitorul de Cluj de astăzi. Îl puteți citi aici.
