Nu cred că v-am spus că același gen de exploatare și același gen de tehnologie sunt propuse și la Roșia Montană 
.
Arhiva pentru categoria 'Ştiaţi că…?'
Nu uitați de prima parte, care este aici.
Și tot din Waihi, cum se explorează după aur.
Am tot scris despre mina Martha din orașul Waihi, Noua Zeelandă (aici și aici, cu referințe aici și aici). Mai jos este prima parte dintr-un film de prezentare al companiei care operează această mină.
Sper să vă placă, pentru ca să pot posta și partea a doua .
Știați că m-au dat la ziar astăzi? În Ziua de Cluj. Puteți citi aici interviul.
De ceva vreme încoace, cei care se opun proiectului minier de la Roşia Montană vehiculează tot felul de supoziţii despre zăcământul de la Roşia Montană. Că, de fapt, nu aurul este de interes acolo, ci uraniul. Acum e una şi mai tare: nu uraniul e interesant pentru investitor, ci litiul, zirconiul, vanadiul, sulf, feldspat, germaniu, indiu, galiu, molibden, seleniu, titan, nichel, cobalt, arsen, bismut şi mai ştiu eu ce.
La Roşia Montană, statul român comunist a operat o exploatare de aur și argint de mari dimensiuni timp de peste 50 de ani. La câteva zeci de kilometri, tot în Apuseni, la Băiţa – Bihor, s-a exploatat uraniu. Astfel, dacă era uraniu la Roşia, nu s-ar fi descoperit până acum? Şi nu s-ar fi exploatat până acum?
Feldspatul nu este un element chimic, ci este un silicat. Se foloseşte, în special, la fabricarea porţelanului. Păi dacă ar fi existat la Roşia Montană, nu s-ar fi exploatat în perioada comunistă, ca să alimenteze fabrica “Porţelanul” de la Alba Iulia?
S-au făcut o grămadă de foraje. În afară de aur și argint, restul elementelor găsite au concentrațiile medii găsite în scoarța terestră, adică nu sunt mai mari decât cele, de exemplu, din centrul Bucureștiului sau al Clujului. Cum spuneam aici, totul este perfect cunoscut de autoritățile statului. Așa că cei care vorbesc de conspirații și altele, ar fi bine să vină cu dovezi științifice sau să termine cu prostiile.
Pentru că nu există nimic altceva în afară de aur şi argint la Roşia care să poată fi exploatat în condiţii de eficienţă economică. Punct.
Plec de la articolul din Adevărul apărut miercuri, care spune că mai avem rezerve de țiței pentru 14 ani şi care atrage atenţia asupra regresului rezervelor naturale, în general.
Mă voi abate puțin de la temă ca să vorbesc despre cum se întâmplă în țările dezvoltate și cum se intâmplă în România.
Explorarea geologică o fac companiile private. Statul nu riscă banii publici pe explorare. Pentru că e un risc; cheltuiești mulți bani ca să cauți ceva pe care s-ar putea să nu-l găsești. Și atunci, statul acordă licențele de explorare unor companii private. Compania privată investește câteva milioane – în unele cazuri, cum este Roșia Montană de exemplu, peste 40 de milioane de dolari! – ca să afle ce se găsește în pământ. Dacă găsește un zăcământ important/fezabil, va dori să-l exploateze. În acest caz, are drept de preempțiune pentru licența de exploatare. Dacă nu ar exista acest drept de preempțiune la explorare al celui care explorează, nu ar mai investi nimeni în explorare.
Cum se întâmplă în România? LA FEL!!! În România, avem o lege a minelor foarte bună, competitivă și comparabilă cu cea a țărilor importante în industria minieră din lume. (Ba mai mult decât atât, are o fiscalitate mare pentru industria minieră. Adică statul are beneficii mari fără să investească! Nu o spun eu, ci o spune Robert Conrad – profesor de studii politice şi economice publice la Universitatea Duke, Durham, Carolina de Nord, SUA – într-un document publicat pe site-ul fundatiei Soros Romania.) Citeste mai departe ‘Avem resurse. Cum le folosim?’
“Cum am intrat prima oară pe net” este titlul unei cărţi scrise de 127 autori. Mândru nevoie mare, vă anunţ că eu sunt unul dintre ei 
.
Aşa arată coperta
Aici e cartea (pe mine mă găsiţi la pagina 42), iar aici este ideea cărţii.
Coordonatorul proiectului a fost Iulian Comănescu. Cartea a pornit de la tweet-urile unor celebrităţi ale online-ului din România: arhi (pg. 11), bobbyvoicu (pg. 12), floringrozea (pg. 13), manafu (pg. 14), piticu21 (pg. 15), pyuric (pg. 16), victorKa (pg. 17), visurat (pg. 18).
Lângă Waihi, Noua Zeelandă, unde este mina Martha – v-am zis de ea aici şi aici – mai este o mină. Se numeşte Golden Cross. Mă rog, a fost, pentru că acum este deja reabilitată.
1990: înainte de deschiderea minei
După o explorare geologică care a durat vreo 5 ani de zile, s-a întins pe vreo 130 de kilmetri (aproximativ 1.300 de foraje însumate) şi care a costat câteva zeci de milioane de dolari, se poate spune foarte sigur cât aur şi argint este la Roşia Montană: 10,1 milioane uncii de aur şi 47,6 milioane uncii de argint.
Aurul şi argintul din zăcământ se găsesc în particule microscopice şi sub-microscopice în toată masa zăcământului şi arată ca mai jos:
O mică galerie foto cu probe geologice care conţin aur găsiţi aici.
Ştim că la Roşia Montană sunt 10,1 milioane de uncii de aur (mai multe despre uncie şi acest sistem de măsură aici), înseamnă că e vorba despre aproximativ 314 tone. Acelaşi calcul e valabil şi pentru argint: 1.480 tone.
La aur, randamentul de recuperare este de aproximativ 78%, deci o producţie totală de aproximativ 245 de tone, iar la argint este cam 60%, aşadar rezultă o producţie totală cam de 900 tone. Nu 800 de tone de aur şi 3.000 de tone de argint, cum spun unii care habar n-au ce-i aia explorare geologică şi nici nu au vreo sursă sau vreo dovadă pe care să se bazeze.
În concluzie: la Roşia Montană se vor extrage aproximativ 245 de tone de aur şi 900 de tone de argint. Valoarea aproximativă: 7,5 miliarde euro. Nu 200 de miliarde, nu 800 de miliarde. Sumele astea enorme sunt vehiculate de nepricepuţi, răuvoitori, dezinformatori sau de creduli. Cei care cred în teoria conspiraţiei.
De azi începând, voi încerca să pun zilnic aici câte un “Ştiaţi că?”. Informaţii despre proiect pe care probabil că nu le ştiaţi.
Ştiaţi că reabilitarea ecologică a zonei proiectului minier începe încă din anul 5 de exploatare?
Halda de steril Cetate va fi reabilitată pe parcursul anilor 5 şi 6 ai exploatării, adică va fi stabilizată şi apoi acoperită cu covor vegetal. Mai multe despre închiderea şi reabilitarea minei aici.
Exemplu de haldă de steril înainte de reabilitare
Aceeaşi haldă de steril după stabilizare şi acoperire cu covor vegetal
