Nu a fost nici pe departe la nivelul anilor trecuți. De fapt, după ce începuse ca un festival anual, în 2008 și 2009 nu s- a mai ținut. Prin 2006-2007, veneau 2.000-2.500 de persoane la festival, anul ăsta au fost vreo 400-500.
În general, același gen de oameni: ecologiști, activiști, păreriști, habarniști și miserupiști, dar și oameni dornici de informare. Ecologiști, care chiar cred în ceea ce propovăduiesc. Activiști, care sunt plătiți pentru ceea ce fac. Păreriști, cei care se pricep la orice: la minerit, chiar dacă prima și ultima mină pe care au văzut-o în viața lor e mina lor- bine ancorată în păreri! – reflectată în oglindă; la turism, chiar dacă experiența lor în turism se rezumă la vacanțele petrecute care pe unde; la ce ar trebui să facă localnicii din Roșia, chiar dacă ei trăiesc în orașe mari sau în comunități care n-au de-a face cu mineritul; la UNESCO, deși probabil au auzit acest acronim în urmă cu vreo 3 zile. Habarniști, care n-au habar de ce sau pentru ce au venit la Roșia Montană. Miserupiști, cărora chiar li se rupe ce se întâmplă la Roșia.
Și cei dornici de informare. Care au fost mulți, chiar foarte mulți față de alți ani. În Centrul de Informare al RMGC au intrat, în zilele festivalului, aproximativ 400 de vizitatori. Adică aproape toți cei care au venit la festival. La fel de mulți au vizitat și expoziția muzeală de peste drum, ”Aurul Apusenilor”, în casa 325, prima casă complet restaurată din centrul istoric al Roșiei Montane.
A fost chiar și un grup de tineri, îmbrăcați cu tricouri cu ”Salvați Roșia Montană”. După o scurtă prezentare a proiectului, făcută de colega mea Roxana, au spus că ei știau cu totul altceva. În general, am observat că oamenii sunt dornici de informații.
Deci, așadar, în concluzie și prin urmare, a fost bine. Și știți ce a fost iarăși bine? Că toți vizitatorii au găsit panouri și indicatoare în zonă, ca să afle mai multe despre clădirile monument istoric din Roșia și să știe direcțiile pe unde s-o apuce.



















0 Respuns la “Despre FânFest 2010 – părerea mea”