Restaurarea casei 364

9/12/2013

Adela Pârvu a scris un articol despre una dintre restaurările pe care colegii mei le fac în zona protejată „Centrul istoric al Roșiei Montană”. E important că munca lor este recunoscută. Pentru că e o muncă de o calitate deosebită! Dar nu mai comentez, ci las imaginile să vorbească. Vedeți și articolul Adelei, ca să […]

Mineritul aurifer responsabil și dis...

31/10/2013

Un nou raport de cercetare al World Gold Council demonstrează în detaliu rolul constructiv pe care mineritul aurifer responsabil îl are dezvoltarea durabilă socio-economică, în special în țările gazdă.

Școala de lângă mina cu cianuri

30/10/2013

Am scris despre mina de aur Martha, din orașul Waihi, de câteva ori. Dar acest videoclip spune mult mai mult decât vorbele.

Beneficiile economice pentru România...

21/10/2013

Proiectul Roșia Montană va genera aproximativ 2,3 miliarde dolari pentru statul român și venituri de aproape 2,9 miliarde dolari în economia României.

Cele mai cunoscute monede de aur din...

17/05/2013

Monedele de aur se bat pentru tezaurizare și pentru vânzare. Sunt oameni – din ce în ce mai mulți – care preferă să cumpere aur în loc să-și deschidă conturi de economii.

Casa 364_3_14
Responsible Gold Mining and Value Distribution
Scoala Waihi
Infografic-efectele-economice-rmgc1
Top monede de aur_Kugerrand
Urmărește-mă și pe: Youtube Picasa LinkedIn RSS Feed

Linişte! Breaking News! (3)


Categorii: Noutăţi, Roşia: proiectul, Ziariştii şi bloggerii

Continuare de aici.

Revenire la Roşia Montană

„…normal, nu luam mai mult de 25 de milioane, aşa, am luat 1 miliard şi 80 de milioane…”

Pe lângă mineriade, unul dintre subiectele căruia i-am consacrat mult timp a fost cel al exploatării aurifere de la Roşia Montană. Frank Timiş, cel care venise în 1997 să anunţe începerea investiţiei, şi-a stabilit cartierul general la Deva. Firma a căpătat denumirea de Roşia Montană Gold Corporation şi avea concesionat teren într-o zonă din Munţii Apuseni care cuprinde nu doar localitatea Roşia Montană, ci şi câteva sate aparţinătoare. O mare parte a gospodăriilor urmau să fie cumpărate de companie, iar proprietarii lor, relocaţi. Printr-o coincidenţă, m-am familiarizat cu preţul caselor acolo înainte de a începe toată povestea.

În 1999, la o filmare în zonă, am văzut o căsuţă modestă de vânzare, la doar cinci minute de mers pe jos de la şoseaua asfaltată care duce de la Abrud spre exploatarea minieră numită Dealul Piciorului. Proprietarii nici nu erau acolo, am aflat că ar fi a unei bătrâne internate în spital. Casa era de vânzare pentru doar 15 milioane şi mi-a trecut prin cap că aş putea să o cumpăr pentru a o transforma în căsuţă de vacanţă. Avea un fel de cerdac închis cu sticlă şi două camere, destul de mici, dar era excelent plasată. Nu am cumpărat-o, fiind puţin prea departe de Deva, la 80 de kilometri.

Peste un an, am revenit. Casa era tot de vânzare, dar preţul scăzuse, era de doar 12 milioane de lei vechi. Un adevărat chilipir. Un vecin îmi tot spunea că uite, are şi grajd, dar pe mine grajdul nu mă interesa, mă gîndeam mai degrabă că l-aş putea transforma în filigorie, să stau vara să beau bere cu prietenii. Dar tot aşa, nu am luat nici o decizie concretă şi a mai trecut un an…

2001… La Roşia Montană, compania care concesionase resursele auro – argintifere construise ceea ce numea „casa – model”, un fel de vilişoară rustică, dotată cu tot confortul, pentru a le arăta concret sătenilor cum aveau să fie casele lor dacă acceptau relocarea. Se mergea pe două variante, ori omului i se construia casa pe un teren nou, repartizat de Primărie, ori primea o sumă de bani şi pleca unde dorea. De curiozitate, m-am dus şi la casa pe care o văzusem cu doi şi respectiv un an în urmă, nu prea departe, în satul Corna. Proprietăreasa, sau o rudă a acesteia, era acasă. Am intrat în vorbă, am întrebat dacă mai e de vânzare. Da, mai este, mi s-a spus. Tot cu 12 milioane, ca anul trecut…? Vai, nu domnule, vrem pe ea cam 200 de milioane, dar încă nu vindem, mai aşteptăm… Păi cum, 200 de milioane, de la 12…? m-am mirat eu. Şi ce aşteptaţi? Păi aşteptăm să vină Goldu’, să vedem cît ne dă…

Preţurile săriseră binişor, şi asta nu era încă totul.

După 2001, drumurile în zonă s-au înmulţit considerabil. Roşia Montană urma să devină cea mai mare exploatare auriferă de pe continent. Compania părea că se instalase solid în zonă şi începuseră deja relocările, care cuprindeau mai multe faze. Se delimitase perimetrul viitoarei exploatări şi se stabiliseră gospodăriile care urmau să fie evacuate. Exista o echipă de negociatori care evalua proprietatea şi oferea un preţ. Un preţ deloc mic. În anul 2003, am realizat un reportaj având ca temă exact aceste negocieri cu localnicii. M-am dus la mai mulţi dintre cei care făcuseră deja târgul cu compania. Unul dintre ei avea o căsuţă foarte asemănătoare cu cea pe care dorisem eu să o cumpăr, dar terenul era în pantă şi mai mic. L-am întrebat cît ar fi luat pe casă în vremuri, ca să zic aşa, normale. Mi-a spus că nu mai mult de 20, maxim 25 de milioane de lei. Şi cu cît aţi vîndut-o companiei? Cu 1 miliard şi 80 de milioane, mi-a spus omul, cu mîna pe inimă. Îşi cumpărase o casă într-un sat în apropiere de Alba Iulia, îi rămăseseră bani de pus în bancă. Omul era bucuros, spunea că nu visase niciodată să pună mîna pe o sumă atît de mare.

În timp ce filmam în biroul unde se încheiau actele, un bărbat mi-a spus că e din Deva şi că sîntem chiar vecini. Mama sa era din Roşia Montană şi vînduse o gospodărie destul de mare. Primise pe ea aproape 3 miliarde de lei, îşi cumpărase un apartament în Deva şi o casă într-un sat din apropiere.

Prin urmare, tentaţia de a vinde la astfel de sume, absolut considerabile, era mare pentru nişte oameni care-şi trăiseră viaţa în sărăcie. Nu erau păcăliţi, mulţi începeau, cu aceşti bani, o viaţă nouă.

Care era însă situaţia exploatării în sine? Voi prezenta lucrurile exact cum le-am perceput eu în urma documentărilor şi reportajelor făcute de-a lungul a aproape 10 ani. În tot acest timp, nu am fost refuzat niciodată de cei de la Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), indiferent ce scop avea reportajul şi de informaţiile pe care doream să le obţin. Nu neg, cu naivitate, că nu sînt interese majore în zonă, dar în acelaşi timp cred că există nu atît dorinţă de manipulare din partea presei, ci mai mult tratarea emoţional – afectivă şi insuficient documentată, cel puţin în anumite părţi ale problemei. O să încerc să atrag atenţia, unde este cazul, cum se pune problema în presă şi care este realitatea.

(va urma)

Feed RSS pentru acest articol Adresa de Trackback


Un comentariu pentru “Linişte! Breaking News! (3)”

Răspunde și tu





ape acide Aur Baia Mare beneficii economice calendar cianură comunitate concurs CSM Știința Baia Mare Cupa României Gold Corporation la rugby Cupa României la rugby dezinformare dezvoltare dezvoltare durabilă ecologişti festival Finlanda industrie minieră jurnalism lanternă localnici locuri de muncă minerit minerit responsabil Noua Zeelandă Patrimoniu povestea aurului responsabilitate resurse revista presei RMGC Roşia: proiectul Roşia Montană Roşia Montană Gold Corporation rugby specialişti spirit protestatar Suedia Timișoara tradiții wallpaper wallpaper Blackberry wallpaper iPad wallpaper iphone ziua minerului