Restaurarea casei 364

9/12/2013

Adela Pârvu a scris un articol despre una dintre restaurările pe care colegii mei le fac în zona protejată „Centrul istoric al Roșiei Montană”. E important că munca lor este recunoscută. Pentru că e o muncă de o calitate deosebită! Dar nu mai comentez, ci las imaginile să vorbească. Vedeți și articolul Adelei, ca să […]

Mineritul aurifer responsabil și dis...

31/10/2013

Un nou raport de cercetare al World Gold Council demonstrează în detaliu rolul constructiv pe care mineritul aurifer responsabil îl are dezvoltarea durabilă socio-economică, în special în țările gazdă.

Școala de lângă mina cu cianuri

30/10/2013

Am scris despre mina de aur Martha, din orașul Waihi, de câteva ori. Dar acest videoclip spune mult mai mult decât vorbele.

Beneficiile economice pentru România...

21/10/2013

Proiectul Roșia Montană va genera aproximativ 2,3 miliarde dolari pentru statul român și venituri de aproape 2,9 miliarde dolari în economia României.

Cele mai cunoscute monede de aur din...

17/05/2013

Monedele de aur se bat pentru tezaurizare și pentru vânzare. Sunt oameni – din ce în ce mai mulți – care preferă să cumpere aur în loc să-și deschidă conturi de economii.

Casa 364_3_14
Responsible Gold Mining and Value Distribution
Scoala Waihi
Infografic-efectele-economice-rmgc1
Top monede de aur_Kugerrand
Urmărește-mă și pe: Youtube Picasa LinkedIn RSS Feed

Linişte! Breaking News! (5 – ultimul episod)


Categorii: Noutăţi, Roşia: proiectul, Ziariştii şi bloggerii

Continuare de aici.

Miniştri în vizită la Roşia Montană, jurnalişti în vizită în Spania…

Mai multe delegaţii oficiale au vizitat Roşia Montană şi s-au întîlnit atît cu reprezentanţii companiei RMGC cît şi cu cei ai ONG –urilor. Miniştrii de mediu au venit, au ascultat docili explicaţiile, dar era evident că nu aveau nici o putere de decizie. Evidenţa era catastrofa ecologică existentă deja la Roşia Montană şi sărăcia lucie în care trăiau localnicii. Nici un turist care se respectă nu ar fi venit să-şi petreacă vacanţa printre piese vechi de autocamioane, barăci muncitoreşti şi, mai rău, pe marginea hăurilor imense, de sute de metri adîncime, rezultate prin decopertarea terenului. E spectaculos să mergi acolo, să stai două ore şi să filmezi, dar mai mult ca sigur e deprimant să trăieşti acolo, într-o localitate care se chinuie să-şi amintească de fosta măreţie imperială, romană sau austriacă. În momentul în care ar fi văzut apele roşii ale rîului Roşia, turiştii şi-ar fi pus problema purităţii apelor. Iar dacă occidentalilor veniţi din greşeală acolo li s-ar fi spus că zona este puternic poluată, nu ar fi rămas mai mult de 24 de ore, dată fiind sensibilitatea lor accentuată faţă de factorii de mediu.

Prin 2003, unul dintre miniştri mediului, Petru Lificiu, a venit la Roşia Montană într-o vizită ce părea serioasă. Ministrul a ascultat prezentările, s-a întîlnit cu toată lumea, a spus că nu este împotriva proiectului dacă acesta se va face cu repsectarea legii. Ba mai mult – a susţinut necesitatea unei evaluări internaţionale care să confirma dacă există risc major de catastrofă ecologică. Toată lumea a fost mulţumită, dar totul a rămas la nivel de intenţie. Nici un specialist european, nici o comisie nu a venit să întocmească vreo expertiză. Emoţionalul continua să domine văile Roşiei Montane.

Opoziţia se crease şi din cauza acuzei aduse celor de la RMGC, conform căreia multe dintre galeriile romane de mină ar fi urmat să fie distruse. Publicarea unor monografii ştiinţifice, în urma descărcărilor de sarcină arheologică, a fost considerată o mare victorie, pînă cînd totul s-a întors pe dos şi s-a spus că monografia este incompletă şi că la Roşia Montană ar fi nevoie de 10 ani de săpături pentru a scoate totul la iveală. Numai că săpăturile care au permis editarea monografiei fuseseră efectuate pe banii companiei, care depăşeau cu mult toate fondurile pentru săpături la Roşia Montană puse la dispoziţie de Ministerul Culturii în perioada de dinainte de venirea celor de la RMGC.

Munţii fuseseră luaţi cu asalt de arheologi, dar alţi arheologi acuzau că ceea ce se făcea nu era sistematic, cu toate că pînă atunci nu se făcuse mai nimic. Ziariştii nu aveau răbdare să se documenteze, ci veneau la Roşia Montană doar pentru a face cîte un reportaj superficial despre cîte o interdicţie cu privire la continuarea prospecţiunilor, care erau confundate adesea cu lucrările propriu-zise, care de fapt nu începuseră încă şi tot aşa. Desfundarea unei vechi galerii, cea a minei numite Cătălina-Monuleşti, nu a atras pe nimeni, chiar dacă era vorba de un monument istoric. Vizita organizată în mină special pentru ziarişti a trecut aproape neobservată, deşi aceeaşi ziarişti făceau mult caz de un act care atrăgea atenţia că la Roşia Montană ar putea fi distruse monumente. Confuzia era cvasi-totală şi cred că în bună parte întreţinută. Redacţiile nu-şi trimiteau în zonă reporteri de anchetă, care să analizeze la rece situaţia, ci tineri fără experienţă care vînau sămînţa de scandal. La rîndul lor, producătorii nici nu-şi puneau problema informării. Reacţionau la subiect doar cînd se producea, la fel, vreun scandal. În rest, erau total insensibili la o problemă pe care se mulţumeau s-o definească drept controversatul caz Roşia Montană.

În vara anului 2004, la invitaţia celor de la RMGC, o delegaţie de jurnalişti din presa centrală a fost invitată în Spania. M-am numărat printre acei jurnalişti.

Exploatarea de la Roşia Montană era caracterizată drept cea mai mare din Europa – dacă s-ar fi pus în operă. În Spania, la Belmonte de Miranda, funcţionează real cea mai mare exploatare auriferă: Rio Narcea. La Rio Narcea se utilizau cianurile pentru extragerea aurului din minereu. Exploatarea miniera era situata exact la limita Parcului Naţional Somiedo, rezervaţie naturală, iar apele epurate din iazul de decantare se vărsau în Rio Narcea, unde veneau şi somonii să-şi depună icrele. Pe măsură ce locul de exploatare se muta, zona exploatată era refăcută ecologic prin „placarea” cu bucăţi de sol înierbat şi plantarea de arbori. În imediata apropiere, fermierii îşi cultivau liniştiţi pămîntul. Am stat de vorbă cu ei şi ne-au spsu că toate analizele au confirmat că nu există pericol pentru sănătatea populaţiei. La rîndul său, primarul Roberto Pérez López ne-a spus că a pus multe condiţii înainte de a-şi da acceptul pentru începerea exploatării, inaugurate de către chiar regele Juan Carlos. Belmonte de Miranda, localitate situată în nordul Spaniei, în provincia Asturias, este o zonă destul de săracă, astfel încît primarul a cerut locuri de muncă pentru tineri, care să fie stabilizaţi în zonă, amenajarea drumurilor (care sînt excelente!), aplicarea unor măsuri draconice de protecţie a mediului. Redevenţele încasate pe teren erau şi ele considerabile. Pe scurt, exploatarea auriferă funcţiona şi nimeni nu părea terorizat de iminenţa unei catastrofe.

Responsabilii de la RMGC ne-au asigurat că şi în România se vor lua aceleaşi măsuri de precauţie, pentru evitarea oricărui accident ecologic. Am vizitat uzina de cianurare, fără mască de oxigen sau alte accesorii de protecţie. Totul părea în regulă, astfel încît am revenit în România convins că proiectul Roşia Montană este viabil.

La revenirea în ţară, după patru zile, Televiziunea Română nu s-a arătat interesată de subiect. Până la urmă, a fost difuzat totuşi un reportaj la temă, foarte scurt. Nici o minimă intenţie de a se discuta în cunoştinţă de cauză.

Nu mult după aceea, a fost schimbată întreaga conducere a companiei Roşia Montană Gold Corporation. Noul staff a demarat în trombă cu o serie de conferinţe publice despre viitoarea exploatare, dar atenţia acordată nu a fost pe măsura mijloacelor utilizate.

Preşedintele companiei-mamă Gabriel Resources, Allan Hill, a declarat în septembrie 2007 că interesele pentru blocarea investiţiei de la Roşia Montană nu ţin de dorinţa de a proteja mediul, ci fac parte din arsenalul de mijloace utilizat de firme concurente pentru a pune mîna pe zăcămînt.

Începută în forţă, operaţiunea Roşia Montană, în varianta ei Gold Corporation, este într-un fel de stand-by. Opozanţii atacă fiecare act care ar putea împinge înainte lucrurile. Trupe de rock sau hip-hop cîntă pentru protecţia mediului, fără să prea aibă habar despre ceea ce se petrece la Roşia Montană. Spiritul protestatar se poate înţelege, nu însă şi dezinformarea.

Feed RSS pentru acest articol Adresa de Trackback


2 comentarii pentru “Linişte! Breaking News! (5 – ultimul episod)”

Bravo!!! in sfarsit o abordare bazata pe o informare corecta.

Numai bine si mult succes!

Răspunde și tu





ape acide Aur Baia Mare beneficii economice calendar cianură comunitate concurs CSM Știința Baia Mare Cupa României Gold Corporation la rugby Cupa României la rugby dezinformare dezvoltare dezvoltare durabilă ecologişti festival Finlanda industrie minieră jurnalism lanternă localnici locuri de muncă minerit minerit responsabil Noua Zeelandă Patrimoniu povestea aurului responsabilitate resurse revista presei RMGC Roşia: proiectul Roşia Montană Roşia Montană Gold Corporation rugby specialişti spirit protestatar Suedia Timișoara tradiții wallpaper wallpaper Blackberry wallpaper iPad wallpaper iphone ziua minerului