De ce nu am avut o civilizaţie a aurului?
Pe actualul teritoriu al României de azi, băştinaşii nu au avut o civilizaţie a aurului. Străinii au preţuit mai mult decât ei metalul preţios. Puţină istorie nu strică şi luptătorilor care şi-au făcut o temă obsesivă împotriva proiectului de la Roşia Montană. Ei ecologizează cu tasta de comp şi cu verva brigadierului de la Popeşti-Leordeni printre chaturi şi alte acareturi din salon.
Istoria şi arheologia ne demonstrează că dacii nu foloseau aurul decât pentru schimburi comerciale externe şi podoabe pentru elite. Cam atât. De la şcoală ştim povestea lui Diodorus Sicullus despre ospăţul dat de regele get Dromichaetes în onoarea lui Lisimah, regele macedonean, la care s-au întins două mese separate, una luxoasă pentru oaspeţi, iar alta săracă, cu veselă din lemn şi cupe din corn pentru curtenii lui Dromichaetes. În plus, siturile arheologice cercetate conţin extrem de puţine bijuterii din metalul nobil. Lipsa obiectelor ritualice din acest metal, în mormintele descoperite în zona Sarmisegetuza Reggia şi în împrejurimi, întăreşte şi confirmă ipoteza că dacii nu au avut o civilizaţie a aurului, cu toate că deţineau una dintre cele mai bogate resurse naturale din lume.
Pentru a fi mai simplu de înţeles, civilizaţia aurului reprezintă acea formă de organizare socială care crează o cultură pe baza valorilor materiale, folosind un ansamblu complex de cercetare, muncă, ştiinţă, învăţământ, în stare să asigure dezvoltarea comunităţii şi prosperitatea membrilor săi. Citește mai departe.
Nu există comentarii