Arhiva de tag-uri pentru 'dezinformare'

Pagina 2 din 3

Câți oameni sunt PRO Proiectul Roșia Montană – părerea mea

Roșia Montană - Cariera Cârnic

Am urmărit și citit articolele pe care le-au publicat diverse ziare și site-uri astăzi. Ele legau dezbaterea publică a Ministerului Mediului cu un studiu comandat de Greenpeace de la CCSB. Nu-mi place să comentez manipulările evidente de date pentru că fiecare ar trebui să poată trece de text și să analizeze în mintea lui datele.

Problema apare atunci când datele sunt prezentate distorsionat.

Priviți mai jos paragraful următor:

Întrebarea centrală a studiului a fost „Sunteți de acord cu proiectul minier de la Roșia Montană?”, iar rezultatele indică faptul că cei mai mulți dintre respondenți nu sunt de acord cu acest proiect: 38% se declară împotriva proiectului, în timp ce doar 9% sunt total de acord iar 15% sunt parțial de acord (38% nu știu sau nu au răspuns).

sursa – Greenpeace

Datele sunt prezentate tendențios, dând impresia că doar foarte-foarte puțini români susțin Proiectul Roșia Montană, când, de fapt, realitatea e un pic alta.

Așa cum un fan de-al nostru a zis pe Facebook:

- pro Proiectul Roșia Montană sunt 24% (9% total + 15% parțial)
- împotriva proiectului sunt 38% (21% total + 17% parțial)
- 38 % nu știu/nu răspund!

Parcă așa arată altfel ponderile.

Din punctul meu de vedere, cei care sunt parțial de acord sunt cei care văd proiectul ca o soluție pentru zonă și vor ca el să fie pornit, în condițiile în care respectă toate angajamentele de mediu, patrimoniu, comunitate și investiție în economia României. Nu știu în schimb care e ideea cu cei care sunt doar parțial împotrivă, poate mă ajută vreun cititor să mă lămuresc.

Dincolo de toate astea, dacă te uiți la cele două prezentări, îți dai seama foarte clar cine, ce și cum vrea să comunice. Eu doar vreau să clarific lucrurile.

Cum se face ecologismul

Într-un comentariu la un articol de-al meu de pe blog, Marsal recomandă un link.

Este vorba despre exploatarea petrolului în Ecuador și modul de lucru al unor organizații ecologiste.

Articolul original, în care se vorbește și despre Roșia Montană, a apărut în Financial Post și îl găsiți tradus pe blogul lui Liviu Alexa.

Comunitatea din Roșia Montană despre UNESCO

Astăzi, comunitatea din Roșia Montană a trimis o scrisoare deschisă ministrului Culturii și Patrimoniului Național, Kelemen Hunor.

”Stimate Domnule Ministru Kelemen Hunor,

Comunitatea din Roşia Montană nu doreşte să fie inclusă în patrimoniul UNESCO! Nu vrem să fim exponate într-un muzeu în care s-ar putea ca nimeni să nu intre! Nu vrem să ne întelegeţi greşit, aţi fost la Roşia Montană, aţi văzut cum trăiesc oamenii de aici şi cred că sunteţi de acord cu noi că salvarea Roşiei Montane nu vine din includerea ei în UNESCO. Suntem mineri din tată în fiu, ne pasă de istorie şi de patrimoniul localităţii noastre, însă suntem convinşi că doar un minerit modern este o şansă reală de dezvoltare a zonei.

În ataşament găsiţi opinia noastră, a locanicilor din Roşia Montană faţă de acest subiect şi faţă de aşa-zisul festival Fân Fest prin care organizatorii susţin că  că cei care au venit la acest dezmăţ promovează Roşia Montană şi îşi  exprimă dorinţa ca localitatea noastră să fie inclusă pe lista patrimoniului UNESCO. Ce s-a întâmplat la acest festival nu numai că sfidează cultura, dar este total împotriva unei asemenea iniţiative.

Cu stimă şi consideraţie,

ONG Pro Roşia Montană, ONG Pro Dreptatea şi Parteneriatul de Mediu Roşia Montană”

Scrisoarea conține imagini și link-uri, pe care le puteți vedea  în versiunea integrală a scrisorii.

UPDATE: Iată cam cum stă treaba cu patrimoniul UNESCO prin alte părți ale lumii.

Capitalismul tăvălit prin fân

Dacă vă place Ioan T. Morar, îl puteți citi aici. Un editorial din Ziua de Cluj.

Terminaţi cu prostiile!

De ceva vreme încoace, cei care se opun proiectului minier de la Roşia Montană vehiculează tot felul de supoziţii despre zăcământul de la Roşia Montană. Că, de fapt, nu aurul este de interes acolo, ci uraniul. Acum e una şi mai tare: nu uraniul e interesant pentru investitor, ci litiul, zirconiul, vanadiul, sulf, feldspat, germaniu, indiu, galiu, molibden, seleniu, titan, nichel, cobalt, arsen, bismut şi mai ştiu eu ce.

La Roşia Montană, statul român comunist a operat o exploatare de aur și argint de mari dimensiuni timp de peste 50 de ani. La câteva zeci de kilometri, tot în Apuseni, la Băiţa – Bihor, s-a exploatat uraniu. Astfel, dacă era uraniu la Roşia, nu s-ar fi descoperit până acum? Şi nu s-ar fi exploatat până acum?

    Feldspatul nu este un element chimic, ci este un silicat. Se foloseşte, în special, la fabricarea porţelanului. Păi dacă ar fi existat la Roşia Montană, nu s-ar fi exploatat în perioada comunistă, ca să alimenteze fabrica “Porţelanul” de la Alba Iulia?

      S-au făcut o grămadă de foraje. În afară de aur și argint, restul elementelor găsite au concentrațiile medii găsite în scoarța terestră, adică nu sunt mai mari decât cele, de exemplu, din centrul Bucureștiului sau al Clujului. Cum spuneam aici, totul este perfect cunoscut de autoritățile statului. Așa că cei care vorbesc de conspirații și altele, ar fi bine să vină cu dovezi științifice sau să termine cu prostiile.

      Pentru că nu există nimic altceva în afară de aur şi argint la Roşia care să poată fi exploatat în condiţii de eficienţă economică. Punct.

      Mă înscriu într-un ONG

      Cel despre care vorbește Ioan T. Morar aici. :D

      Linişte! Breaking News! (5 – ultimul episod)

      Continuare de aici.

      Miniştri în vizită la Roşia Montană, jurnalişti în vizită în Spania…

      Mai multe delegaţii oficiale au vizitat Roşia Montană şi s-au întîlnit atît cu reprezentanţii companiei RMGC cît şi cu cei ai ONG –urilor. Miniştrii de mediu au venit, au ascultat docili explicaţiile, dar era evident că nu aveau nici o putere de decizie. Evidenţa era catastrofa ecologică existentă deja la Roşia Montană şi sărăcia lucie în care trăiau localnicii. Nici un turist care se respectă nu ar fi venit să-şi petreacă vacanţa printre piese vechi de autocamioane, barăci muncitoreşti şi, mai rău, pe marginea hăurilor imense, de sute de metri adîncime, rezultate prin decopertarea terenului. E spectaculos să mergi acolo, să stai două ore şi să filmezi, dar mai mult ca sigur e deprimant să trăieşti acolo, într-o localitate care se chinuie să-şi amintească de fosta măreţie imperială, romană sau austriacă. În momentul în care ar fi văzut apele roşii ale rîului Roşia, turiştii şi-ar fi pus problema purităţii apelor. Iar dacă occidentalilor veniţi din greşeală acolo li s-ar fi spus că zona este puternic poluată, nu ar fi rămas mai mult de 24 de ore, dată fiind sensibilitatea lor accentuată faţă de factorii de mediu.

      Prin 2003, unul dintre miniştri mediului, Petru Lificiu, a venit la Roşia Montană într-o vizită ce părea serioasă. Ministrul a ascultat prezentările, s-a întîlnit cu toată lumea, a spus că nu este împotriva proiectului dacă acesta se va face cu repsectarea legii. Ba mai mult – a susţinut necesitatea unei evaluări internaţionale care să confirma dacă există risc major de catastrofă ecologică. Toată lumea a fost mulţumită, dar totul a rămas la nivel de intenţie. Nici un specialist european, nici o comisie nu a venit să întocmească vreo expertiză. Emoţionalul continua să domine văile Roşiei Montane. Citeste mai departe ‘Linişte! Breaking News! (5 – ultimul episod)’

      Linişte! Breaking News! (4)

      Continuare de aici.

      ONG contra cianuri

      La Roşia Montană, exploatarea minereului aurifer de către stat a devenit, de la mijlocul anilor 90, nerentabilă. Închiderea exploatării miniere era o chestiune de timp. Venirea celor de la Gabriel Resources şi înfiinţarea companiei Roşia Montană Gold Corporation le-a apărut multora, inclusiv minerilor care urmau să-şi piardă locurile de muncă, mană cerească. Liderii sindicali erau de partea RMGC.

      În acelaşi timp, o parte dintre cetăţeni şi mai multe ONG – uri au pus problema dintr-un punct strict ecologic. Nu se poate spune că punctul lor de vedere este incorect, doar că au uzat de multe informaţii care au introdus confuzie. Nu strică o scurtă, foarte scurtă istorie a exploatării.

      La Roşia Montană se exploatează sistematic aur din perioada stăpînirii romane. Numele localităţii, primul atestat documentar, este Alburnus Maior. Unii istorici cred că exploatarea aurului în zonă se făcea şi de către daci, anterior cuceririi romane.  Au rămas galerii vechi, atît din perioada romană cît şi epoca Mariei Tereza, care transformă practic localitatea într-un muzeu interesant. Multe dintre case şi clădirile de utilitate publică sînt monumente, pentru că localitatea a fost deosebit de prosperă între cele două războaie mondiale, existau Cazino, bănci, toate dotările unui orăşel. Comuniştii i-au dat lovitura de graţie, naţionalizînd exploatările şi afectînd grav mediul. Aici doresc să insist puţin. Citeste mai departe ‘Linişte! Breaking News! (4)’

      Cât aur este la Roşia Montană?

      După o explorare geologică care a durat vreo 5 ani de zile, s-a întins pe vreo 130 de kilmetri (aproximativ 1.300 de foraje însumate) şi care a costat câteva zeci de milioane de dolari, se poate spune foarte sigur cât aur şi argint este la Roşia Montană: 10,1 milioane uncii de aur şi 47,6 milioane uncii de argint.

      Aurul şi argintul din zăcământ se găsesc în particule microscopice şi sub-microscopice în toată masa zăcământului şi arată ca mai jos:

      O mică galerie foto cu probe geologice care conţin aur găsiţi aici.

      Ştim că la Roşia Montană sunt 10,1 milioane de uncii de aur (mai multe despre uncie şi acest sistem de măsură aici), înseamnă că e vorba despre aproximativ 314 tone. Acelaşi calcul e valabil şi pentru argint: 1.480 tone.

      La aur, randamentul de recuperare este de aproximativ 78%, deci o producţie totală de aproximativ 245 de tone, iar la argint este cam 60%, aşadar rezultă o producţie totală cam de 900 tone. Nu 800 de tone de aur şi 3.000 de tone de argint, cum spun unii care habar n-au ce-i aia explorare geologică şi nici nu au vreo sursă sau vreo dovadă pe care să se bazeze.

      În concluzie: la Roşia Montană se vor extrage aproximativ 245 de tone de aur şi 900 de tone de argint. Valoarea aproximativă: 7,5 miliarde euro. Nu 200 de miliarde, nu 800 de miliarde. Sumele astea enorme sunt vehiculate de nepricepuţi, răuvoitori, dezinformatori sau de creduli. Cei care cred în teoria conspiraţiei.

      Linişte! Breaking News! (3)

      Continuare de aici.

      Revenire la Roşia Montană

      „…normal, nu luam mai mult de 25 de milioane, aşa, am luat 1 miliard şi 80 de milioane…”

      Pe lângă mineriade, unul dintre subiectele căruia i-am consacrat mult timp a fost cel al exploatării aurifere de la Roşia Montană. Frank Timiş, cel care venise în 1997 să anunţe începerea investiţiei, şi-a stabilit cartierul general la Deva. Firma a căpătat denumirea de Roşia Montană Gold Corporation şi avea concesionat teren într-o zonă din Munţii Apuseni care cuprinde nu doar localitatea Roşia Montană, ci şi câteva sate aparţinătoare. O mare parte a gospodăriilor urmau să fie cumpărate de companie, iar proprietarii lor, relocaţi. Printr-o coincidenţă, m-am familiarizat cu preţul caselor acolo înainte de a începe toată povestea.

      În 1999, la o filmare în zonă, am văzut o căsuţă modestă de vânzare, la doar cinci minute de mers pe jos de la şoseaua asfaltată care duce de la Abrud spre exploatarea minieră numită Dealul Piciorului. Proprietarii nici nu erau acolo, am aflat că ar fi a unei bătrâne internate în spital. Casa era de vânzare pentru doar 15 milioane şi mi-a trecut prin cap că aş putea să o cumpăr pentru a o transforma în căsuţă de vacanţă. Avea un fel de cerdac închis cu sticlă şi două camere, destul de mici, dar era excelent plasată. Nu am cumpărat-o, fiind puţin prea departe de Deva, la 80 de kilometri. Citeste mai departe ‘Linişte! Breaking News! (3)’