Arhiva de tag-uri pentru 'explorare'

Mituri, prostii, minciuni și informații false și neverificate despre Roșia Montană (II)

Acesta ar fi episodul al doilea, continuare de aici.

Într-un e-mail primit de mine – unul dintre cele care circulă cu sutele, poate chiar miile în lanț pe internet,se spune: „Cum e posibil ca Statul Român să declare această industrie neprofitabilă (industria minieră – n.m.) şi să o închidă, să spună că resursele de aur sunt epuizate în condiţiile în care astăzi, specialiştii declară că în România există cel puţin 8 zăcăminte de aur de talie mare? Nu mai vorbim despre zăcămintele de argint sau alte minereuri extrem de valoroase”.

Statul român a declarat industria minieră neprofitabilă pentru că așa era: NEPROFITABILĂ. Pentru o producție-marfă de, să zicem, 1 leu, statul cheltuia, în cele mai fericite cazuri, 3-4 lei. Restul veneau de la buget, subvenții. Adică din banii care ar fi putut merge în educație, sănătate, infrastructură, apărare etc. De ce era neprofitabilă? Pentru că nu s-au mai făcut investiții nici în tehnologie, nici în explorare, pentru că nu au mai fost bani.

Nu a spus nimeni, niciodată (lucrez în industria minieră de aproape 9 ani, nu am auzit pe nimeni să spună asta, și nici nu am găsit vreo referire pe internet la o astfel de declarație) că zăcămintele de aur ale României sunt epuizate. La Roșia Montană, de exemplu, se știa de un zăcământ de 27-28 de tone. Dar a fost nevoie de o investiție de zeci de milioane de dolari și de o explorare geologică de mai bine de 7 ani ca să se poată cunoaște zăcământul de la Roșia Montană, adică 314 tone de aur și 1.480 de tone de argint. Mai multe detalii despre cum se folosesc resursele naturale aici. Citeste mai departe ‘Mituri, prostii, minciuni și informații false și neverificate despre Roșia Montană (II)’

Informați-vă, oameni buni, nu mai credeți orice fără să verificați! Mituri, prostii, minciuni și informații false și neverificate despre Roșia Montană

Zilnic, citesc o grămadă de știri, articole, reportaje, virale, scrisori în lanț, mailuri etc. Prin natura meseriei, cele mai multe dintre ele despre Roșia Montană. Și tot zilnic, rămân uimit despre cum sunt luate de bune informații neverificate, doar pentru că oamenilor le place să creadă că așa este.

Așa că m-am hotărât să încerc să „denunț” aceste informații neverificate și false despre Roșia Montană. Cu siguranță, va fi vorba despre un serial, sau despre postări cu o anumită regularitate, că-s multe, bată-le să le bată de informații! Sau de dezinformații și dezinformare…

Citeam undeva că „Imperiul Roman a jefuit teritoriul acestei ţări de 500 de tone de aur, iar Imperiul Austro-Ungar  a jefuit România de alte 800 de tone de aur”. Ce e în neregulă aici? În afară de faptul că ocupația Imperiului Roman și a Imperiului Austro-Ungar sunt parte din istoria noastră. Și în afară de faptul că acest popor, poporul român cum îl știm azi, s-a născut datorită cuceririi romane a Daciei. Cifrele din citat sunt în neregulă. Pentru că nimeni nu știe cât aur s-a dus la Roma; unii istorici vorbesc de 150 de tone, alții de 1.500 de tone. Dar nu există mărturii care să documenteze aceste valori. La fel și pentru aurul exploatat în timpul Imperiului Austro-Ungar. Nu spun că s-a dus mult sau puțin (oricum, ca să fie mult sau puțin, trebuie comparat cu ceva), spun doar că nu se știe exact și, probabil, nu se va ști niciodată cât, pentru că nu sunt surse istorice pentru aceste calcule.

Tot acolo citeam că „zăcămintele de aur ale României sunt estimate la o valoare cuprinsă între 50 și 100 miliarde dolari”. Ce e în neregulă aici? Păi, nu știm la ce preț al aurului s-a făcut estimarea. La prețul mediu de 1.650 dolari uncia (prețul aproximativ al ultimelor câteva zile), e vorba de o cantitate cuprinsă între 30 și 60 de milioane de uncii (adică între 930 și 1.860 de tone; o uncie de aur are 31,1034 grame). La prețul mediu de 1.800 dolari uncia (cît era acum câteva săptămâni), cantitatea variază între 27 și 55 milioane uncii, adică între 855 și 1.710 tone. Dacă facem acest calcule la prețul de acum 2-3 ani, adică aproximativ 750 dolari uncia, atunci calculele ne duc la o variație a cantității estimate de 2.000 până la 4.000 de tone. Dar dacă facem aceleaşi calcule pentru prețul mediu al aurului din ultimii 3 ani? Şi uite-aşa putem continua raţionamentul la nesfârşit.*

Din calculele puţine de mai sus rezultă o variație a cantității de aur a României de la 930 la 4.300 de tone. Și-acum vă întreb: cât aur are România, bazându-ne pe sumele din citatul de mai sus? Până aflu răspunsul vostru, vă spun răspunsul meu: „habar n-am!”.

Dra mai e ceva legat de aceste estimări. Cine le-a făcut? În ce an? Prin ce metodă? Și cine le-a auditat? Toate întrebări relevante, iată de ce. Înainte ca RMGC să înceapă explorarea geologică, în 1997, zăcământul de la Roșia Montană era estimat la 27-28 de tone de aur. După aproape 7 ani de explorare, peste 1.000 de foraje cu o lungime totală de peste 130 kilometri, după o investiție care se apropie de 100 milioane dolari, s-a conturat un zăcământ de peste 300 de tone de aur și peste 1.600 tone de argint. Acest zăcământ, împreună cu metodele de explorare și cele de estimare au fost auditate de câteva companii independente internaționale care, prin specialițtii lor, asta fac. Și a fost, astfel, confirmată o cantitate de 314 tone de aur și 1.480 de tone de argint.

* Am făcut mici rotunjiri, care însă nu afectează raţionamentul.

UPDATE la ”Aurul minei Martha”

Nu cred că v-am spus că același gen de exploatare și același gen de tehnologie sunt propuse și la Roșia Montană :) .

Aurul minei Martha (II)

Nu uitați de prima parte, care este aici.

Și tot din Waihi, cum se explorează după aur.

Aurul minei Martha (I)

Am tot scris despre mina Martha din orașul Waihi, Noua Zeelandă (aici și aici, cu referințe aici și aici). Mai jos este prima parte dintr-un film de prezentare al companiei care operează această mină.

Sper să vă placă, pentru ca să pot posta și partea a doua :) .

Avem resurse. Cum le folosim?

Plec de la articolul din Adevărul apărut miercuri, care spune că mai avem rezerve de țiței pentru 14 ani şi care atrage atenţia asupra regresului rezervelor naturale, în general.

Mă voi abate puțin de la temă ca să vorbesc despre cum se întâmplă în țările dezvoltate și cum se intâmplă în România.

Explorarea geologică o fac companiile private. Statul nu riscă banii publici pe explorare. Pentru că e un risc; cheltuiești mulți bani ca să cauți ceva pe care s-ar putea să nu-l găsești. Și atunci, statul acordă licențele de explorare unor companii private. Compania privată investește câteva milioane – în unele cazuri, cum este Roșia Montană de exemplu, peste 40 de milioane de dolari! – ca să afle ce se găsește în pământ. Dacă găsește un zăcământ important/fezabil, va dori să-l exploateze. În acest caz, are drept de preempțiune pentru licența de exploatare. Dacă nu ar exista acest drept de preempțiune la explorare al celui care explorează, nu ar mai investi nimeni în explorare.

Cum se întâmplă în România? LA FEL!!! În România, avem o lege a minelor foarte bună, competitivă și comparabilă cu cea a țărilor importante în industria minieră din lume. (Ba mai mult decât atât, are o fiscalitate mare pentru industria minieră. Adică statul are beneficii mari fără să investească! Nu o spun eu, ci o spune Robert Conrad – profesor de studii politice şi economice publice la Universitatea Duke, Durham, Carolina de Nord, SUA – într-un document publicat pe site-ul fundatiei Soros Romania.) Citeste mai departe ‘Avem resurse. Cum le folosim?’

În căutarea aurului

În urmă cu vreo câţiva ani, un fost coleg de serviciu a vizitat o mină de aur din Noua Zeelandă. Şi a venit de-acolo cu poze şi cu filme. Unul dintre filme explică formarea unui zăcământ de aur şi argint şi cum se face prospectarea şi explorarea geologică.

Exact aşa am făcut şi noi, la Roşia Montană.