Atât (adică ce am învățat în cei 7 ani de acasă) ar trebui să facem zilnic, tot timpul, fără să ne oprim, și în scurt timp am trăi într-o lume mai bună.
Arhiva de tag-uri pentru 'responsabilitate'
Proiectul de la Roşia Montană va stopa din start poluarea istorică
Horea Avram este omul care coordonează procesul de avizare a proiectului Roşia Montană din punct de vedere al protecţiei mediului şi răspunde de elaborarea strategiei şi politicii de mediu a companiei RMGC. Între 1996-2003, el a deţinut diferite funcţii în sectorul guvernamental, în domeniul protecţiei mediului, cea mai importantă fiind cea de Comisar-şef al Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatul local Deva. De profesie inginer de mediu, el a a absolvit Universitatea Tehnică din Petrosani şi şi-a definitivat pregătirea prin studii post-universitare la diverse universităţi de top (Eco Management – Universitatea Tehnică Cluj şi Minesotta Institute of Technology, precum şi Executive Master for Business Administration – EMBA – de la Kennesaw State University Atlanta, Statele Unite, în colaborare cu Institutul de Administrare a Afacerilor Bucureşti). În perioada 2003-2006, Horea Avram a fost coordonator monitorizare de mediu, apoi director de mediu între 2006-2007. Din ianuarie 2007 deţine funcţia de vicepreşedinte de Mediu al companiei miniere. Astăzi, Horea Avram explică în detaliu pentru ANCHETE.weebly.com câteva dintre aspectele necunoscute ale proiectului de la Roşia Montană. Citeşte mai departe.
Grecia a găsit calea de ieșire din criză: mineritul!
Investiţiile private în exploatările miniere sunt văzute ca o modalitate de dezvoltare economică, iar modelul Finlandei este foarte relevant pentru ce se întâmplă în UE. Pe de altă parte, în al doisprezecelea ceas, Grecia îşi revizuieşte atitudinea faţă de industrie şi se apucă din nou de minerit, ca singura soluţie de a scăpa de colaps. Majoritatea proiectelor miniere din economiile dezvoltate ale lumii sunt investiţii private, iar această caracteristică are la bază câteva motive bine întemeiate. În primul rând, în economiile de piaţă, statul îşi păstrează un rol de reglementare, şi nu de actor principal. În al doilea rând, o investiţie într-un proiect minier presupune un element incontrolabil – evoluţia pe termen lung a preţurilor pentru materiile prime. Astfel, un investitor privat îşi poate permite să-şi rişte banii, în timp ce statul nu-şi poate să rişte banii contribuabililor. Citește mai departe.
Nokia versus Roșia Montană – o dezbatere mai puțin interesantă decât cea a manichiuristei lui Huidu
Nokia a plecat. Consiliul Judetean mimeaza interesul pentru desecretizarea contractului. Dar subiectul va fi uitat in curand. Nu vom afla decat atunci cand nu va mai conta ca, de fapt, statul roman a stat capra in fata Nokia, ca nu exista clauze de exit, despagubiri, ca Romania a fost o prostituata pe care finldanezii au folosit-o sa produca niste multe miliarde de euro, dupa care s-au lepadat de ea. Citeste mai departe ‘Roșia Montană – revista presei 19.10.2011′
Altfel, despre Roșia Montană
Despre Roșia Montană se poartă aceleași eterne discuții la modul urechist, fără necesara cunoaștere în detaliu a chestiunii. Sigur că dă bine să te declari apărător al mediului, s-o botezi pe Sulfina Barbu ”ministrul cianură”, să susții că ne jefuiesc străinii (aici, chiar că ar încăpea ceva discuții) și, când te întreabă reporterii ”pă ce te bazezi?”, să ridici din umeri: ”dom`le, așa am auzit”. Tema-i și delicată, și serioasă, nu merge s-o abordezi ”pe auzite”.
Am fost la Roșia Montană, m-am documentat câteva zile, am discutat cu ambele părți (care și-au deschis birouri de prezentare aproape vizavi) și am publicat constatările chiar în această rubrică a ”Monitorului de Suceava”. Ca atare, nu mai reiau argumentarea; repet doar ceea ce mi se pare esențial: ceașca de cafea pe care o sorbim dimineața conține mai multă cianură decât apa viitorului lac de decantare bau-bau (pe care, de altfel, n-o s-o bea nimeni). Suedezii, cunoscuți ca extrem de precauți în ce privește prezervarea mediului, au deschis nu de mult alte două mine în care se utilizează același procedeu al cianurării – singurul posibil la nivelul tehnologiei actuale. Asigurările date de firma canadiană nu numai că se încadrează în riguroasele prescripții ale UE, ci le și depășesc, uneori până la dublu. Citește mai departe.
Se pare că jocul a prins pe foarte multă lume. A prins și niște bloggeri: BunGust, Ciulea, Cucuruz, Lorand Minyo, Katai Robi, Makavelis, Marian Hurducaș, Marius Rusu, Robintel și TVdece (am ales ordinea alfabetică în mod complet aleator).
Ce părere au ei despre joc? Cu răbdare – că-s mulți! – o să descoperiți mai jos.
Orașul de aur și forțele ce zac sub munți
Oraşul ăsta e un fel de rai online al pasionaţilor de strategie tip evoluţie. Şi-mi place. Este un joc realizat de români pentru români. Dovada? La intrare în joc ai un capital virtual, bineînţeles, că doar jocul e gratuit, de 50 de lei (nu euro, nu dolari, nu lire de Dubai). Să vedem ce poate oraşul minier! Dacă-mi place, mă mut din România! În oraşul cu mine.
Și ce imi place mie cel mai mult, trebuie sa pastrazi o balanta in comunitatea… adica, daca orasu’ ii naspa, nimeni nu vrea sa stea in el! Nu o mai lungesc, va mai spun doar ca primu’ pas la orasul minier, e sa iti alegi numele orasului … adica no’, nu poti sa ai un oras fara nume … nu? Asa ca in pasu’ numaru’ unu iti alegi numele … ghiciti ce nume mi’am ales eu la orasul minier
Mogulul minelor si al oraselor miniere
Doar sa construiesti mine si locuinte pentru muncitori nu e de ajuns insa, tre’ sa te ocupi de ei sa fie fericiti. Citeste mai departe ‘Ia să vedem cine joacă Orașul Minier’
Proiectul Roșia Montană, un proiect de clasă mondială pentru România
Roșia Montană Gold Corporation SA (RMGC) este o societate mixtă între Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului – Minvest SA Deva (19,3%), Gabriel Resources Limited (Canada) (80%) și alți acționari minoritari (0,7%). (De fapt, sunt doar doi acționari: Minvest – 19,31% și gabriel resources – 80,69% – n.m.).
Proiectul RMGC vizează continuarea mineritului prin exploatarea minieră a aurului și argintului, în localitatea Roșia Montană, cu o istorie în minerit de peste 2.000 de ani. Până acum, RMGC a investit în acest proiect peste 50 milioane dolari SUA (o altă greșeală, de fapt este vorba despre peste 450 milioane – n.m.), iar pentru derularea lui se vor mai investi aproape o jumatate de miliard de dolari (din nou este gteșit, investiția totală se va apropia de 2 miliarde dolari SUA – n.m.). Citește mai departe.
Proiectul minier limpezește apele la Roșia Montană
Vechile galerii de la Roşia Montană varsă în râurile din zonă 20 de litri de ape poluate pe secundă. Soluţia este proiectul minier, care va readuce apele la viaţă.
Râuri de acid: aşa pot fi descrise cel mai simplu apele care curg astăzi prin Roşia Montană. Nu trebuie să fim chimişti pentru a înţelege: apa curge peste rocile cu conţinut de sulf şi formează, în prezenţa oxigenului din aer, o soluţie slabă de acid sulfuric. Această otravă este doar primul pas pe drumul poluării: acidul dizolvă metalele din rocă şi, împreună cu ele, ajunge în râurile din zonă şi ucide orice urmă de viaţă. Citeste mai departe ‘Roșia Montană – revista presei 14.10.2011′
Acesta ar fi episodul al doilea, continuare de aici.
Într-un e-mail primit de mine – unul dintre cele care circulă cu sutele, poate chiar miile în lanț pe internet,se spune: „Cum e posibil ca Statul Român să declare această industrie neprofitabilă (industria minieră – n.m.) şi să o închidă, să spună că resursele de aur sunt epuizate în condiţiile în care astăzi, specialiştii declară că în România există cel puţin 8 zăcăminte de aur de talie mare? Nu mai vorbim despre zăcămintele de argint sau alte minereuri extrem de valoroase”.
Statul român a declarat industria minieră neprofitabilă pentru că așa era: NEPROFITABILĂ. Pentru o producție-marfă de, să zicem, 1 leu, statul cheltuia, în cele mai fericite cazuri, 3-4 lei. Restul veneau de la buget, subvenții. Adică din banii care ar fi putut merge în educație, sănătate, infrastructură, apărare etc. De ce era neprofitabilă? Pentru că nu s-au mai făcut investiții nici în tehnologie, nici în explorare, pentru că nu au mai fost bani.
Nu a spus nimeni, niciodată (lucrez în industria minieră de aproape 9 ani, nu am auzit pe nimeni să spună asta, și nici nu am găsit vreo referire pe internet la o astfel de declarație) că zăcămintele de aur ale României sunt epuizate. La Roșia Montană, de exemplu, se știa de un zăcământ de 27-28 de tone. Dar a fost nevoie de o investiție de zeci de milioane de dolari și de o explorare geologică de mai bine de 7 ani ca să se poată cunoaște zăcământul de la Roșia Montană, adică 314 tone de aur și 1.480 de tone de argint. Mai multe detalii despre cum se folosesc resursele naturale aici. Citeste mai departe ‘Mituri, prostii, minciuni și informații false și neverificate despre Roșia Montană (II)’
95% dintre localnicii din Roșia Montană susțin Proiectul RMGC
La Roşia Montană de peste 2.000 de ani, zeci de generaţii au trăit din minerit, căci zona e una monoindustrială. Când mergeau minele, au fost vremuri bune. Oamenii aveau locuri de muncă şi pâine pe masă. Acum, de când minele s-au închis, oamenii din zonă au sărăcit. Din acest motiv, Roșia Montană a ajuns aproape o ruină (FOTO). În Roşia Montană trăiesc acum oameni săraci, lipsiți de perspective de dezvoltare în absenţa mineritului. Acolo până şi animalele din curțile oamenilor sunt hrănite cu furaje cumpărate din salariul de miner. Cerealele nu se fac în munţi şi nici animale nu se pot creşte din cauza climei aspre şi a solului acid. Așa că doar mineritul modern reprezintă şansa la viaţă pentru oamenii din zonă. Citește mai departe.
Proiectul Roșia Montană, „în mâinile omului de la mediu”
Reprezentanţii mass media din Călăraşi au răspuns invitaţiei Companiei Roşia Montană Gold Corporation de a vizita zona minieră inactivă în prezent, în ideea unei bune documentări. Citeste mai departe ‘Roșia Montană – revista presei 12.10.2011′
Lucrând pentru o companie minieră, mă interesează foarte mult industria minieră peste tot în lume. Încerc să citesc cât mai mult, să aflu și să văd cât mai multe despre cum se face la alții. Am observat că multe economii mondiale importante pun mineritul in topul priorităților economice și chiar strategice. Iar mineritul le aduce beneficii și creștere economică.
Iată câteva dintre aceste țări.
Australia este printre primii cinci producători din lume de materii prime şi al doilea producător de aur din lume, după China. Până în 2015, autorităţile australiene estimează că numărul celor angajaţi direct în sectorul minier va creşte cu 76%, adică vor fi 70.000 de locuri de muncă în plus. Din punctul de vedere al comerţului exterior, acest sector reprezintă aproximativ jumătate din exporturile totale ale Australiei. Mai multe aici. (Australia este o țară membră a G20.)
Finlanda are un plan de creștere a industriei miniere incredibil. Și-a propus ca în perioada 2000-2020 să treacă de la o producție anuală de 4 milioane de tone de minereu la 70 milioane de tone pe an. Adică să crească producția de aproape 20 de ori! De altfel, produsele din metal au reprezentat 11,8% din totalul exporturilor Finlandei pe anul trecut. Iar Finlanda este o țară extrem de verde. Citeste mai departe ‘De ce țările lumii vor și fac minerit’
Zilnic, citesc o grămadă de știri, articole, reportaje, virale, scrisori în lanț, mailuri etc. Prin natura meseriei, cele mai multe dintre ele despre Roșia Montană. Și tot zilnic, rămân uimit despre cum sunt luate de bune informații neverificate, doar pentru că oamenilor le place să creadă că așa este.
Așa că m-am hotărât să încerc să „denunț” aceste informații neverificate și false despre Roșia Montană. Cu siguranță, va fi vorba despre un serial, sau despre postări cu o anumită regularitate, că-s multe, bată-le să le bată de informații! Sau de dezinformații și dezinformare…
Citeam undeva că „Imperiul Roman a jefuit teritoriul acestei ţări de 500 de tone de aur, iar Imperiul Austro-Ungar a jefuit România de alte 800 de tone de aur”. Ce e în neregulă aici? În afară de faptul că ocupația Imperiului Roman și a Imperiului Austro-Ungar sunt parte din istoria noastră. Și în afară de faptul că acest popor, poporul român cum îl știm azi, s-a născut datorită cuceririi romane a Daciei. Cifrele din citat sunt în neregulă. Pentru că nimeni nu știe cât aur s-a dus la Roma; unii istorici vorbesc de 150 de tone, alții de 1.500 de tone. Dar nu există mărturii care să documenteze aceste valori. La fel și pentru aurul exploatat în timpul Imperiului Austro-Ungar. Nu spun că s-a dus mult sau puțin (oricum, ca să fie mult sau puțin, trebuie comparat cu ceva), spun doar că nu se știe exact și, probabil, nu se va ști niciodată cât, pentru că nu sunt surse istorice pentru aceste calcule.
Tot acolo citeam că „zăcămintele de aur ale României sunt estimate la o valoare cuprinsă între 50 și 100 miliarde dolari”. Ce e în neregulă aici? Păi, nu știm la ce preț al aurului s-a făcut estimarea. La prețul mediu de 1.650 dolari uncia (prețul aproximativ al ultimelor câteva zile), e vorba de o cantitate cuprinsă între 30 și 60 de milioane de uncii (adică între 930 și 1.860 de tone; o uncie de aur are 31,1034 grame). La prețul mediu de 1.800 dolari uncia (cît era acum câteva săptămâni), cantitatea variază între 27 și 55 milioane uncii, adică între 855 și 1.710 tone. Dacă facem acest calcule la prețul de acum 2-3 ani, adică aproximativ 750 dolari uncia, atunci calculele ne duc la o variație a cantității estimate de 2.000 până la 4.000 de tone. Dar dacă facem aceleaşi calcule pentru prețul mediu al aurului din ultimii 3 ani? Şi uite-aşa putem continua raţionamentul la nesfârşit.*
Din calculele puţine de mai sus rezultă o variație a cantității de aur a României de la 930 la 4.300 de tone. Și-acum vă întreb: cât aur are România, bazându-ne pe sumele din citatul de mai sus? Până aflu răspunsul vostru, vă spun răspunsul meu: „habar n-am!”.
Dra mai e ceva legat de aceste estimări. Cine le-a făcut? În ce an? Prin ce metodă? Și cine le-a auditat? Toate întrebări relevante, iată de ce. Înainte ca RMGC să înceapă explorarea geologică, în 1997, zăcământul de la Roșia Montană era estimat la 27-28 de tone de aur. După aproape 7 ani de explorare, peste 1.000 de foraje cu o lungime totală de peste 130 kilometri, după o investiție care se apropie de 100 milioane dolari, s-a conturat un zăcământ de peste 300 de tone de aur și peste 1.600 tone de argint. Acest zăcământ, împreună cu metodele de explorare și cele de estimare au fost auditate de câteva companii independente internaționale care, prin specialițtii lor, asta fac. Și a fost, astfel, confirmată o cantitate de 314 tone de aur și 1.480 de tone de argint.
* Am făcut mici rotunjiri, care însă nu afectează raţionamentul.
