Arhiva de tag-uri pentru 'specialişti'

Roșia Montană – revista presei 24.10.2011

Totul despre cianură, dincolo de zvonuri, temeri

Un cuvânt care sperie multă lume, cianura reprezintă de fapt cea mai sigură tehnologie care există în acest moment oriunde în lume, în sectorul minier. Trebuie spus de la bun început că nu vorbim despre o tehnologie experimentală, ci una binecunoscută specialiştilor: cianura a fost folosită de mai bine de 100 de ani în industria minieră, iar tehnologia a evoluat enorm între timp. Acest lucru ne dă pe de o parte siguranţa care vine cu experienţa, dar şi avantajul măsurilor moderne de securitate. 90% din aurul extras astăzi în lume este obţinut prin tehnologia cu cianură. Mine din SUA, Noua Zeelandă, Canada, Italia, Finlanda, Spania sau Suedia folosesc în siguranţă această tehnologie. Citește mai departe.

De ce am fost la Roşia Montană

Nu ştiu, cu exactitate, când am auzit, prima oară, de Roşia Montană. Oricum, îmi aduc aminte că primele „vorbe” care mi-au ajuns la ureche despre localitatea din Apuseni aveau legătură cu faptul că o firmă din Canada vrea să distrugă un munte ca să ia aurul românesc.

În 2009, aflându-mă într-un concediu în zona Apusenilor, am zis să vizitez şi gura de rai care auzisem că e Roşia Montană. „Înainte s-o distrugă canadienii…”- mi-am zis. Am rămas dezamăgit. În afară de un lac, „tăul Brazi” – cum îi spun localnicii, n-am găsit nimic atractiv. Multă sărăcie, case dărăpănate, magazine puţine şi prost aprovizionate, vreo două bodegi cu bere ieftină. Citește mai departe.

Roşia Montană – revista presei 20.10.2011

Proiectul de la Roşia Montană va stopa din start poluarea istorică

Horea Avram este omul care coordonează procesul de avizare a proiectului Roşia Montană din punct de vedere al protecţiei mediului şi răspunde de elaborarea strategiei şi politicii de mediu a companiei RMGC. Între 1996-2003, el a deţinut diferite funcţii în sectorul guvernamental, în domeniul protecţiei mediului, cea mai importantă fiind cea de Comisar-şef al Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatul local Deva. De profesie inginer de mediu, el a a absolvit Universitatea Tehnică din Petrosani şi şi-a definitivat pregătirea prin studii post-universitare la diverse universităţi de top (Eco Management – Universitatea Tehnică Cluj şi Minesotta Institute of Technology, precum şi Executive Master for Business Administration – EMBA – de la Kennesaw State University Atlanta, Statele Unite, în colaborare cu Institutul de Administrare a Afacerilor Bucureşti). În perioada 2003-2006, Horea Avram a fost coordonator monitorizare de mediu, apoi director de mediu între 2006-2007. Din ianuarie 2007 deţine funcţia de vicepreşedinte de Mediu al companiei miniere. Astăzi, Horea Avram explică în detaliu pentru ANCHETE.weebly.com câteva dintre aspectele necunoscute ale proiectului de la Roşia Montană. Citeşte mai departe.

Roșia Montană – revista presei 18.10.2011

Altfel, despre Roșia Montană

Despre Roșia Montană se poartă aceleași eterne discuții la modul urechist, fără necesara cunoaștere în detaliu a chestiunii. Sigur că dă bine să te declari apărător al mediului, s-o botezi pe Sulfina Barbu ”ministrul cianură”, să susții că ne jefuiesc străinii (aici, chiar că ar încăpea ceva discuții) și, când te întreabă reporterii ”pă ce te bazezi?”, să ridici din umeri: ”dom`le, așa am auzit”. Tema-i și delicată, și serioasă, nu merge s-o abordezi ”pe auzite”.

Am fost la Roșia Montană, m-am documentat câteva zile, am discutat cu ambele părți (care și-au deschis birouri de prezentare aproape vizavi) și am publicat constatările chiar în această rubrică a ”Monitorului de Suceava”. Ca atare, nu mai reiau argumentarea; repet doar ceea ce mi se pare esențial: ceașca de cafea pe care o  sorbim dimineața conține mai multă cianură decât apa viitorului lac de decantare bau-bau (pe care, de altfel, n-o s-o bea nimeni). Suedezii, cunoscuți ca extrem de precauți în ce privește prezervarea mediului, au deschis nu de mult alte două mine în care se utilizează același procedeu al cianurării – singurul posibil la nivelul tehnologiei actuale. Asigurările date de firma canadiană nu numai că se încadrează în riguroasele prescripții ale UE, ci le și depășesc, uneori până la dublu. Citește mai departe.

Mituri, prostii, minciuni și informații false și neverificate despre Roșia Montană (II)

Acesta ar fi episodul al doilea, continuare de aici.

Într-un e-mail primit de mine – unul dintre cele care circulă cu sutele, poate chiar miile în lanț pe internet,se spune: „Cum e posibil ca Statul Român să declare această industrie neprofitabilă (industria minieră – n.m.) şi să o închidă, să spună că resursele de aur sunt epuizate în condiţiile în care astăzi, specialiştii declară că în România există cel puţin 8 zăcăminte de aur de talie mare? Nu mai vorbim despre zăcămintele de argint sau alte minereuri extrem de valoroase”.

Statul român a declarat industria minieră neprofitabilă pentru că așa era: NEPROFITABILĂ. Pentru o producție-marfă de, să zicem, 1 leu, statul cheltuia, în cele mai fericite cazuri, 3-4 lei. Restul veneau de la buget, subvenții. Adică din banii care ar fi putut merge în educație, sănătate, infrastructură, apărare etc. De ce era neprofitabilă? Pentru că nu s-au mai făcut investiții nici în tehnologie, nici în explorare, pentru că nu au mai fost bani.

Nu a spus nimeni, niciodată (lucrez în industria minieră de aproape 9 ani, nu am auzit pe nimeni să spună asta, și nici nu am găsit vreo referire pe internet la o astfel de declarație) că zăcămintele de aur ale României sunt epuizate. La Roșia Montană, de exemplu, se știa de un zăcământ de 27-28 de tone. Dar a fost nevoie de o investiție de zeci de milioane de dolari și de o explorare geologică de mai bine de 7 ani ca să se poată cunoaște zăcământul de la Roșia Montană, adică 314 tone de aur și 1.480 de tone de argint. Mai multe detalii despre cum se folosesc resursele naturale aici. Citeste mai departe ‘Mituri, prostii, minciuni și informații false și neverificate despre Roșia Montană (II)’

Informați-vă, oameni buni, nu mai credeți orice fără să verificați! Mituri, prostii, minciuni și informații false și neverificate despre Roșia Montană

Zilnic, citesc o grămadă de știri, articole, reportaje, virale, scrisori în lanț, mailuri etc. Prin natura meseriei, cele mai multe dintre ele despre Roșia Montană. Și tot zilnic, rămân uimit despre cum sunt luate de bune informații neverificate, doar pentru că oamenilor le place să creadă că așa este.

Așa că m-am hotărât să încerc să „denunț” aceste informații neverificate și false despre Roșia Montană. Cu siguranță, va fi vorba despre un serial, sau despre postări cu o anumită regularitate, că-s multe, bată-le să le bată de informații! Sau de dezinformații și dezinformare…

Citeam undeva că „Imperiul Roman a jefuit teritoriul acestei ţări de 500 de tone de aur, iar Imperiul Austro-Ungar  a jefuit România de alte 800 de tone de aur”. Ce e în neregulă aici? În afară de faptul că ocupația Imperiului Roman și a Imperiului Austro-Ungar sunt parte din istoria noastră. Și în afară de faptul că acest popor, poporul român cum îl știm azi, s-a născut datorită cuceririi romane a Daciei. Cifrele din citat sunt în neregulă. Pentru că nimeni nu știe cât aur s-a dus la Roma; unii istorici vorbesc de 150 de tone, alții de 1.500 de tone. Dar nu există mărturii care să documenteze aceste valori. La fel și pentru aurul exploatat în timpul Imperiului Austro-Ungar. Nu spun că s-a dus mult sau puțin (oricum, ca să fie mult sau puțin, trebuie comparat cu ceva), spun doar că nu se știe exact și, probabil, nu se va ști niciodată cât, pentru că nu sunt surse istorice pentru aceste calcule.

Tot acolo citeam că „zăcămintele de aur ale României sunt estimate la o valoare cuprinsă între 50 și 100 miliarde dolari”. Ce e în neregulă aici? Păi, nu știm la ce preț al aurului s-a făcut estimarea. La prețul mediu de 1.650 dolari uncia (prețul aproximativ al ultimelor câteva zile), e vorba de o cantitate cuprinsă între 30 și 60 de milioane de uncii (adică între 930 și 1.860 de tone; o uncie de aur are 31,1034 grame). La prețul mediu de 1.800 dolari uncia (cît era acum câteva săptămâni), cantitatea variază între 27 și 55 milioane uncii, adică între 855 și 1.710 tone. Dacă facem acest calcule la prețul de acum 2-3 ani, adică aproximativ 750 dolari uncia, atunci calculele ne duc la o variație a cantității estimate de 2.000 până la 4.000 de tone. Dar dacă facem aceleaşi calcule pentru prețul mediu al aurului din ultimii 3 ani? Şi uite-aşa putem continua raţionamentul la nesfârşit.*

Din calculele puţine de mai sus rezultă o variație a cantității de aur a României de la 930 la 4.300 de tone. Și-acum vă întreb: cât aur are România, bazându-ne pe sumele din citatul de mai sus? Până aflu răspunsul vostru, vă spun răspunsul meu: „habar n-am!”.

Dra mai e ceva legat de aceste estimări. Cine le-a făcut? În ce an? Prin ce metodă? Și cine le-a auditat? Toate întrebări relevante, iată de ce. Înainte ca RMGC să înceapă explorarea geologică, în 1997, zăcământul de la Roșia Montană era estimat la 27-28 de tone de aur. După aproape 7 ani de explorare, peste 1.000 de foraje cu o lungime totală de peste 130 kilometri, după o investiție care se apropie de 100 milioane dolari, s-a conturat un zăcământ de peste 300 de tone de aur și peste 1.600 tone de argint. Acest zăcământ, împreună cu metodele de explorare și cele de estimare au fost auditate de câteva companii independente internaționale care, prin specialițtii lor, asta fac. Și a fost, astfel, confirmată o cantitate de 314 tone de aur și 1.480 de tone de argint.

* Am făcut mici rotunjiri, care însă nu afectează raţionamentul.

Dragoş Tănase, despre minerit modern şi dezvoltare durabilă la Roşia Montană

Apărut în numărul din septembrie al revistei Albaiulianul. Îl puteți citi aici.

Beneficiile României cresc odată cu creșterea prețului aurului

Am ales să răspund întrebării nr. 1 printr-un articol. În principiu, întrebarea este despre beneficiile statului: cresc și ele odată cu creșterea prețului aurului? Pe scurt, da, la fel cum pot scădea dacă scade prețul aurului. De ce? Hai să vedem.

Planul de afaceri de pe pagina de internet a RMGC este calculat la un preț de 900 USD/uncia de Au și 12,5 USD/uncia de Ag. La acest preț, aurul și argintul vor fi vândute cu 7,5 miliarde USD, din care 1,8 miliarde USD intră direct la buget, din taxe, impozite, redevență minieră și dividende.

Acestea sunt procentuale. De exemplu, impozitul pe profit este 16% deci, cu cât mai mare e profitul, cu atât mai mare va fi și impozitul. Redevența minieră este 4% din valoarea de vânzare deci, cu cât se vând mai scump aurul și argintul, cu atât mai mare va fi redevența plătită către stat. Dividendele reprezintă 19,31% din profitul net al Roșia Montană Gold Corporation deci, cu cât este mai mare profitul, cu atât vor crește dividendele plătite către Minvest, companie de stat.

Alte 2,4 miliarde USD sunt bani care intră în economia României pentru bunuri, servicii, furnizori, materii prime, combustibil, energie, forță de muncă etc. Deci, fiecare majorare de preț, fiecare creștere de salariu duce la creșterea acestei sume. Citeste mai departe ‘Beneficiile României cresc odată cu creșterea prețului aurului’

Un destin de Sisif (II)

Și partea a doua.

V-a plăcut? Aștept comentarii și, dacă sunt, întrebări.

Un destin de Sisif (I)

Cu câțiva ani în urmă, Dan Chișu a făcut un documentar despre proiectul Roșia Montană în contextul exploatării aurului la nivel mondial: ce se dorește la Roșia și cum se face în alte părți ale lumii. A ieșit un film de vreo 30 de minute, pe care el l-a numit „Un destin de Sisif”. Filmările au fost făcute la Roșia Montană și la mine de aur care folosesc aceeași tehnologie în Turcia, Noua Zeelandă, Statele Unite și Spania.

Puteți vedea mai jos prima parte a filmului.

UPDATE la ”Aurul minei Martha”

Nu cred că v-am spus că același gen de exploatare și același gen de tehnologie sunt propuse și la Roșia Montană :) .