Arhiva de tag-uri pentru 'spirit protestatar'

Pagina 2 din 2

Linişte! Breaking News! (4)

Continuare de aici.

ONG contra cianuri

La Roşia Montană, exploatarea minereului aurifer de către stat a devenit, de la mijlocul anilor 90, nerentabilă. Închiderea exploatării miniere era o chestiune de timp. Venirea celor de la Gabriel Resources şi înfiinţarea companiei Roşia Montană Gold Corporation le-a apărut multora, inclusiv minerilor care urmau să-şi piardă locurile de muncă, mană cerească. Liderii sindicali erau de partea RMGC.

În acelaşi timp, o parte dintre cetăţeni şi mai multe ONG – uri au pus problema dintr-un punct strict ecologic. Nu se poate spune că punctul lor de vedere este incorect, doar că au uzat de multe informaţii care au introdus confuzie. Nu strică o scurtă, foarte scurtă istorie a exploatării.

La Roşia Montană se exploatează sistematic aur din perioada stăpînirii romane. Numele localităţii, primul atestat documentar, este Alburnus Maior. Unii istorici cred că exploatarea aurului în zonă se făcea şi de către daci, anterior cuceririi romane.  Au rămas galerii vechi, atît din perioada romană cît şi epoca Mariei Tereza, care transformă practic localitatea într-un muzeu interesant. Multe dintre case şi clădirile de utilitate publică sînt monumente, pentru că localitatea a fost deosebit de prosperă între cele două războaie mondiale, existau Cazino, bănci, toate dotările unui orăşel. Comuniştii i-au dat lovitura de graţie, naţionalizînd exploatările şi afectînd grav mediul. Aici doresc să insist puţin. Citeste mai departe ‘Linişte! Breaking News! (4)’

Linişte! Breaking News! (3)

Continuare de aici.

Revenire la Roşia Montană

„…normal, nu luam mai mult de 25 de milioane, aşa, am luat 1 miliard şi 80 de milioane…”

Pe lângă mineriade, unul dintre subiectele căruia i-am consacrat mult timp a fost cel al exploatării aurifere de la Roşia Montană. Frank Timiş, cel care venise în 1997 să anunţe începerea investiţiei, şi-a stabilit cartierul general la Deva. Firma a căpătat denumirea de Roşia Montană Gold Corporation şi avea concesionat teren într-o zonă din Munţii Apuseni care cuprinde nu doar localitatea Roşia Montană, ci şi câteva sate aparţinătoare. O mare parte a gospodăriilor urmau să fie cumpărate de companie, iar proprietarii lor, relocaţi. Printr-o coincidenţă, m-am familiarizat cu preţul caselor acolo înainte de a începe toată povestea.

În 1999, la o filmare în zonă, am văzut o căsuţă modestă de vânzare, la doar cinci minute de mers pe jos de la şoseaua asfaltată care duce de la Abrud spre exploatarea minieră numită Dealul Piciorului. Proprietarii nici nu erau acolo, am aflat că ar fi a unei bătrâne internate în spital. Casa era de vânzare pentru doar 15 milioane şi mi-a trecut prin cap că aş putea să o cumpăr pentru a o transforma în căsuţă de vacanţă. Avea un fel de cerdac închis cu sticlă şi două camere, destul de mici, dar era excelent plasată. Nu am cumpărat-o, fiind puţin prea departe de Deva, la 80 de kilometri. Citeste mai departe ‘Linişte! Breaking News! (3)’

Linişte! Breaking News! (2)

Continuare de aici.

Goana după aur la Roşia Montană

La începutul lui iunie 1997, la Deva şi-a făcut apariţia Frank Timiş. Potrivit de înalt, simpatic, vorbind româneşte cu accent puternic englezesc, Timiş a organizat o conferinţă de presă în care a anunţat că intenţionează să exploateze aurul de la Roşia Montană, prin firma sa româno – canadiană, Eurogold Resources, filială a companiei canadiano-australiene Gabriel Resources. Nume auzite atunci prima dată, care vor face însă carieră…

Frank Timiş semnase deja un acord cu Regia Autonomă a Cuprului, deţinătoarea terenurilor aurifere. Aflat în pragul unui colaps, mineritul autohton îşi mai trăgea răsuflarea bazîndu-se pe subvenţii generoase de la bugetul de stat. Costurile de extracţie ale aurului erau mai mari decît preţul cu care putea fi cumpărat la bursă. Dar era aurul nostru, al românilor. Şi, ce-i drept, se mai păstrau locuri de muncă. Dar Frank Timiş era privit atunci ca o şansă, românul de succes venit înapoi în ţară, iată, să o salveze. Citeste mai departe ‘Linişte! Breaking News! (2)’

Linişte! Breaking News!

Cu ani în urmă, când începusem să lucrez în presă, la Deva, priveam la cei mai vechi în meserie decât mine cu admiraţie. La unii nu aveam de ce, dar pentru alţii am şi astăzi o stimă deosebită.

În categoria din urmă este şi Sandu Gruian. (Acum scrie la Mesagerul Hunedorean şi la Dilema Veche. Poate şi prin alte părţi şi nu ştiu eu; scuze, Sandu!) Era unul dintre cei doi corespondenţi ai TVR pentru judeţele Alba şi Hunedoara. A făcut munca asta mai bine de 15 ani. A urmărit şi relatat mai multe mineriade, a fost corespondent de război în Bosnia. Printre altele.

Nu de mult, a scris o carte. “Linişte! Breaking News!” a apărut în septembrie 2009, la editura EMIA din Deva, în colecţia Jurnalistica. Prefaţa este scrisă de Cornel Nistorescu, iar cartea poate fi cumpărată de la Libraria EMIA din Deva şi de pe site-urile specializate în vânzări online (de exemplu, aici).

Am două motive pentru care scriu despre cartea lui Sandu:

  1. Pentru că mi-a plăcut şi pentru că mi-a adus aminte de acei ani în care lucram şi eu în presa din județul Hunedoara. Mi-a adus aminte de mulţi foşti colegi, din MediaPro sau nu, cu care am rămas în relaţii tare bune şi acum, de evenimente dure şi grele, de altele frumoase;
  2. Şi pentru că Sandu scrie în cartea lui şi despre Roşia Montană. Din perspectiva lui, a jurnalistului care a acoperit subiectul de la începutul său.

Cu permisiunea autorului, voi posta în alte articole capitolul din carte în care este vorba despre Roşia Montană. Am să vă spun încă de pe acum care este concluzia acestui capitol: “Spiritul protestatar se poate înţelege, nu însă şi dezinformarea“.

(va urma)