Restaurarea casei 364

9/12/2013

Adela Pârvu a scris un articol despre una dintre restaurările pe care colegii mei le fac în zona protejată „Centrul istoric al Roșiei Montană”. E important că munca lor este recunoscută. Pentru că e o muncă de o calitate deosebită! Dar nu mai comentez, ci las imaginile să vorbească. Vedeți și articolul Adelei, ca să […]

Mineritul aurifer responsabil și dis...

31/10/2013

Un nou raport de cercetare al World Gold Council demonstrează în detaliu rolul constructiv pe care mineritul aurifer responsabil îl are dezvoltarea durabilă socio-economică, în special în țările gazdă.

Școala de lângă mina cu cianuri

30/10/2013

Am scris despre mina de aur Martha, din orașul Waihi, de câteva ori. Dar acest videoclip spune mult mai mult decât vorbele.

Beneficiile economice pentru România...

21/10/2013

Proiectul Roșia Montană va genera aproximativ 2,3 miliarde dolari pentru statul român și venituri de aproape 2,9 miliarde dolari în economia României.

Cele mai cunoscute monede de aur din...

17/05/2013

Monedele de aur se bat pentru tezaurizare și pentru vânzare. Sunt oameni – din ce în ce mai mulți – care preferă să cumpere aur în loc să-și deschidă conturi de economii.

Casa 364_3_14
Responsible Gold Mining and Value Distribution
Scoala Waihi
Infografic-efectele-economice-rmgc1
Top monede de aur_Kugerrand
Urmărește-mă și pe: Youtube Picasa LinkedIn RSS Feed

”Vâlvele” Roșiei Montane


Categorii: Aur, Comunitate, Ştiaţi că...?

Nu v-am spus niciodată povești din Roșia Montană. De-a lungul timpului, unele au fost deja culese, altele le poți auzi de la cei mai bătrâni. E important ca ele să rămână, de aceea istoria și folclorul oral au fost cercetate și documentate în timpul programului național ”Alburnus Maior” de cercetare a patrimoniului Roșiei Montane.

Astăzi, despre ”vâlve”. Sunt duhuri, care pot fi bune sau rele, care pot aduce bucurii sau necazuri.

Cu vâlvele astea e o explicație. Nu-s povești. Vâlvele îs niște duhuri, niște fiinte care ele au viață, da’ nu-s văzute, nu-s din lumea asta, îs din lumea spirituală, depinde de capacitatea omului; anumitor oameni li se arată, că omul respectiv are anumite calități.

De la întîlnirile cu vâlva numa’ la rele te așteptai. Și te întâlneai cu ea mai ales în zone unde or murit muncitori, acolo avea putere. Numa’ dacă te întâlneai cu Vâlva Albă era bine. Ce ți-o spus ea, sau unde ți-o arătat ea, nu aveai voie sa spui la nime’, absolut la nime’. Dacă spuneai, nu-ți mai merea bine.

Iată câteva povestioare despre ”Vâlva băii”. Sunt culese care de pe unde, îmi pare rău că mai știu sursa :(.

Un om mergea de la mină să spele minereu’. I-o apărut în cale o vâlvă mare, albă, care-i făcea semne cu un batic, să margă la ea. Omu’ ăsta nu s-o dus, că-i era frică. Poate era mai bine să margă, că poate îi arăta undeva aur. Apăi, cât o trăit, o rămas bâlbâit.

O fost un om, care nu credea în vâlve. Și vine și zice: ”Mă, io tot aud cocoșu’ cântând pe baie. De trei zile, în tăte tri șuturile când am coborât în galerie, tăt am auzit cocoșu’ cântând”. ”Mă, nu se poate să auzi altceva”? ,,Ba, e cocoș”. No, în locu’ ăla s-o pușcat cu dinamită. Oamenii, trei erau, s-or retras pâna s-o pușcat, până or ieșit gazele, apoi s-or dus să vadă ce efect o făcut pușcătura. Și atunci s-o slobozit stânca păstă ei, că s-o rupt tavanu’, o picat pe ei și i-o omorât. Ei nu și-or dat seama de semn, că era un semn al răului, cântatu’ cocoșului.

Vâlva asta putea apărea în mai multe forme. Vine omu’ noaptea de la baie, vine și numa’ vup!, intră-n casă. S-o băgat iute în casă, da’ și cânele se ițea în ușă, să intre. Muierea l-o-ntrebat: ”Da’ ce-i, ce-i?”. N-o vrut să spuie, nu. Până la un timp, când o spus: ”Văzui peste gard o vâlvă d-aia, capu’ ca la câne și trupu ca ceva muiere, și mare”. S-o speriat, oai, ai, ce s-o speriat! Apoi acolo s-o întâmplat tot felul de lucruri, o murit doi-tri oameni, din diferite cauze.

Apare vâlva și în formă de berbec. Un om era într-o galerie cu două intrări. Se duce într-o parte, iese un berbec în față, da’ cu ochii roșii. Atuncea, dă să intre în cealantă, iară îi apare. Când o văzut, s-o întors înapoi și du-te! Cu ochi roșii era berbecul!

Într-un loc, era o comoară. Da’ nu se putea duce nimeni la ea, că îi arunca până nu știu unde, că era stăpânită de dracu’, comoara. Ș-un bătrân i-o spus unuia: ”Mă, atunce să te duci, când e ceva bulci la Abrud sau la Câmpeni, că atunci dracu’ îi plecat la bulci, să facă bătăi între oameni, să-i facă pe oameni să se îmbete și altele”. O urmat sfatu’ batrânului și-o reușit să ia comoara. Da’ dup-aia n-o mai avut pace din cauza asta. Tot îl scutura, făcea spume la gură, tot felul de bazaconii. I-o făcut cu șapte popi slujbă de o scăpat, că și pe popa îl conturba când cetea din cărți. Apoi o scăpat, da’ o dus-o rău de tot.

Feed RSS pentru acest articol Adresa de Trackback


3 comentarii pentru “”Vâlvele” Roșiei Montane”

EM

Valvele astea fac parte din decorul/istoricul/folclorul minelor de aur… Eu am copilarit undeva in zona Bradului si mi-aduc aminte de povesti din astea spuse de minerii din zona (fosti, ca acum nu mai exista)… Stiti la ce ma gandeam? Cu arata “Valva Baii” de cariera? O mai fi exitand?

Răspunde și tu





ape acide Aur Baia Mare beneficii economice calendar cianură comunitate concurs CSM Știința Baia Mare Cupa României Gold Corporation la rugby Cupa României la rugby dezinformare dezvoltare dezvoltare durabilă ecologişti festival Finlanda industrie minieră jurnalism lanternă localnici locuri de muncă minerit minerit responsabil Noua Zeelandă Patrimoniu povestea aurului responsabilitate resurse revista presei RMGC Roşia: proiectul Roşia Montană Roşia Montană Gold Corporation rugby specialişti spirit protestatar Suedia Timișoara tradiții wallpaper wallpaper Blackberry wallpaper iPad wallpaper iphone ziua minerului